Home Revista presei Revista Presei Româneşti, Nr. 09 / 01-15.05.2014

Revista Presei Româneşti, Nr. 09 / 01-15.05.2014

 

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

 

Revista Presei Româneşti

Nr. 09 / 01-15.05.2014

Dimensiuni ale convieţuirii interetnice

 

 

Voi asigura respectarea legii!

Interviu cu noul prefect al judeţului Covasna, Marius Popica

– Domnule Marius Popica, aţi fost instalat, în urmă cu aproximativ o lună, în cea mai importantă funcţie care există într-un judeţ, cea de prefect. Cu ce gânduri aţi venit la Prefectura Covasna şi cum aţi găsit colectivul cu care veţi lucra în exercitarea mandatului dumneavoastră?

– În primul rând, doresc să vă mulţumesc pentru că mi-aţi solicitat acest interviu şi să ştiţi că sunt convins că vom avea o colaborare bună şi fructuoasă. Din momentul investirii mele în funcţie, am găsit aici, în Prefectură, un colectiv foarte bun, sunt oameni care ştiu foarte bine ce au de făcut. Atât pe cei care reprezintă compartimentul juridic, cât şi pe cei de la administraţie îi cunoşteam deja, chiar nu era niciun salariat pe care să nu îl fi cunoscut când am venit în această instituţie. De ce? Pentru că eu vin din zona deconcentratelor, fiind anterior directorul APIA Covasna, şi am avut conlucrare cu dânşii prin natura sarcinilor de serviciu. Cred că vom face echipă bună cu dânşii. Eu sunt convins că pentru o reuşită este obligatoriu să lucrezi în echipă, să ai foarte multă credinţă şi foarte mult bun-simţ de a face lucrurile aşa cum trebuie. E nevoie neapărat de o echipă în cadrul Prefecturii, pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut şi vom avea multă treabă.

– Care a fost primul gând cu care aţi acceptat noua funcţie?

– Primul gând pentru care am venit în Prefectură a fost acela de a încerca să schimbăm ceva. Deoarece eu chiar îmi doresc ca şi copiii mei să stea în linişte şi pace aici, să poată să convieţuiască în zona aceasta a Covasnei cu mare drag şi, prin urmare, prin toate eforturile noastre să încercăm să ajungem la o normalitate. Scopul meu ca prefect este, în primul rând, să veghez la respectarea legalităţii, la ordine, la un climat de linişte şi de calm. Ne lipseşte foarte mult acest lucru. Am obosit ca cetăţean să mai am senzaţia că în permanenţă aici, la noi, sunt probleme deosebite. Spun aceasta deoarece vin fel şi fel de oameni care ne învaţă cum să trăim unii cu alţii aici, români şi maghiari. Eu cred că ar trebui să punem puţin ordine între noi, să stăm la masă şi să discutăm problemele existente şi, mai apoi, să ne trăim viaţa aşa cum trebuie, adică în respect, în bun-simţ şi în bună colaborare unii cu alţii.

– Sunt perfect de acord, numai că vedeţi, domnule prefect, tocmai din spusele dumneavoastră rezultă că această bună înţelegere a cam lipsit cu desăvârşire în ultimii 25 de ani şi atunci nu am cum să nu vă întreb: cine credeţi că este răspunzător pentru aceasta?! Eu spun că este clar că dacă dumneavoastră vreţi să instauraţi acum liniştea, armonia, înseamnă că ele nu prea au existat, şi atunci, pe cale de consecinţă, cineva trebuie să fie vinovat pentru instigările şi ura interetnică propagate în ultimele două decenii – nu-i aşa?!

– Noi, cei care locuim aici de o viaţă, ştim foarte bine ce avem de făcut şi ştim să ne respectăm unii pe alţii. Părerea mea personală este că de prea mult timp vin fel şi fel de cetăţeni care ne învaţă cum trebuie să trăim, când noi, cei care locuim aici, ştim să convieţuim unii cu alţii. E foarte simplu să faci o campanie politică folosind nişte teme naţionaliste sau teme etnice.

– Deci vă gândiţi la politicieni atunci când spuneţi că cineva ne tot dă indicaţii despre cum trebuie să trăim noi aici?

– In general, o mare parte din tulburări sunt create şi de anumite campanii electorale, deci de politicieni, fără discuţie.

– Domnule Popica, ştim cu toţii că prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu, în judeţ, şi că principala sa sarcină din fişa postului este garantarea legalităţii. Mai ştim că în judeţul Covasna, după două mandate în care domnul Gyorgy Ervin a fost garantul ilegalităţii, iar exemplele în acest sens sunt cu zecile, au urmat doi prefecţi, domnii Codrin Munteanu şi Dumitru Marinescu, care au făcut ca litera legii să fie sfântă. Adică au făcut exact ce trebuie să facă un prefect. De aceea au şi fost schimbaţi la presiunile UDMR-ului, formaţiunea separatistă ce deţine cu adevărat puterea în judeţele Covasna şi Harghita. Pe scurt, domnul Codrin Munteanu a demarat nişte procese cu administraţia judeţeană şi cu administraţiile locale controlate de UDMR pe care apoi domnul Dumitru Marinescu le-a câştigat, existând acum mai multe hotărâri definitive şi irevocabile ale Curţii de Apel Braşov ce urmează a fi puse în executare. Ei bine, acest rol vă revine dumneavoastră, să daţi jos aşa-zisele steaguri secuieşti de pe Consiliul Judeţean Covasna, Primăria Sfântu-Gheorghe, din Parcul central al municipiului reşedinţă de judeţ, ba chiar şi steagurile, tot ilegale, ale unităţilor administrativ teritoriale CJ Covasna şi Primăria Sfântu-Gheorghe. Vă rog să îmi spuneţi ce veţi face în continuare? Veţi acţiona la îndepărtarea acestor steaguri dovedite, definitiv şi irevocabil de instanţa de judecată, ca fiind ilegale?

– Fără nici o discuţie, indiferent cine a fost şi cine va fi prefect, va trebui să respecte legea. Deci toate aceste procese care s-au soldat cu hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile vor trebui puse în aplicare. Ce putem face pe viitor este principiul din sănătate, dacă previi nu te mai îmbolnăveşti. In cazul anumitor fapte care ar încălca legea se poate sta la masă şi discuta şi astfel vom mai ajunge la instanţă doar în ultima soluţie, dacă vedem că nu se poate altfel. Dar eu spun că noi putem sta la masă şi discuta diplomatic, ca pe viitor astfel de situaţii să încercăm să le evităm. Desigur că în varianta în care nu se poate ajunge la un consens deoarece o anumită parte nu doreşte respectarea legii, atunci vom ajunge tot la instanţă ca fiind ultima soluţie. Si toate procesele, indiferent că ele sunt în fază incipientă, în recurs sau în fază finală, ele vor merge mai departe aşa cum sunt şi vor fi puse în aplicare conform literei legii. Deci, încă odată, fără discuţie, de fiecare dată când vom avea de-a face cu o hotărâre definitivă şi irevocabilă, o vom pune în aplicare.

– Bun, atunci vă întreb, în aceste condiţii pe care dumneavoastră tocmai le-aţi enunţat, cum vedeţi buna colaborare cu conducerile UDMR de la Consiliul Judeţean Covasna şi Primăria Sfântu-Gheorghe, când ştim că preşedintele Tamas Sandor şi primarul Antal Arpad sunt principalii lideri şi susţinători au autonomiei teritoriale pe criterii etnice? Cum credeţi că se va împăca poziţia dumneavoastră tranşantă din punct de vedere al respectării legalităţii, cu a lor, care ştim că este în contracţie cu Constituţia şi legile României? Că eu chiar nu pricep, în aceste condiţii, cum vedeţi dumneavoastră că veţi putea asigura climatul de linişte.

– O să încerc întotdeauna să am un dialog şi cu partea maghiară. Le voi explica faptul că nimeni nu este pornit să le facă dânşilor rău. Trebuie să înţeleagă foarte bine că dacă nu le convine o anumită lege sau nu le place, să încerce s-o schimbe, dar până este acea lege în vigoare, trebuie să o respecte. Orice drept câştigat al părţii maghiare nu înseamnă că trebuie îngrădit un drept al părţii române. Trebuie să avem loc unul de altul şi trebuie să ne respectăm unul pe celălalt, pentru că dacă prin gestul tău ajungi să tulburi pe vecinul, nu e normal, nu e firesc. De aceea, orice drept legal câştigat de dânşii este binevenit, nu-i nici o problemă, însă problema este ca prin acest drept să nu îngrădească pe nimeni. Cuvântul cheie este respectul reciproc. Să ştiţi că eu chiar nu sunt legat foarte tare de această funcţie de prefect. Voi sta aici atâta timp cât voi încerca şi voi reuşi să fac lucruri bune. Când nu voi mai reuşi acest lucru, voi lăsa pe altcineva în loc. N-a fost visul meu niciodată să fiu prefect. Dar încerc diplomatic să rezolv nişte probleme. Trebuie să nu facem excese, să încercăm să mergem strict pe lege şi să nu se facă excese nici de-o parte, nici de alta. Si în cazul în care sunt legi care sunt interpretabile, să facem demersurile pentru ca legile să fie foarte clare. Pentru că dacă o lege este foarte clară, atunci nu mai este loc de interpretare, nu mai poate fi folosită sub tot felul de subterfugii. Aici avem foarte mult de lucru. Si, repet, atunci când există posibilitatea, riscul să se încalce vreo lege, trebuie chemate părţile implicate şi spus foarte clar: aici nu e bine, aici se încalcă o lege. Dacă aşa nu se va putea, atunci, într-adevăr, ultima soluţie va fi instanţa.

– Cum răspundeţi discuţiilor create în jurul numirii dumneavoastră, apropo de faptul că sunteţi numit de PSD, dar cu susţinerea, sau acceptul, UDMR? Eu nu ascund faptul că şi publicaţia noastră a ridicat un semn de întrebare în acest sens.

– A coincis numirea mea cu intrarea la guvernare a UDMR, este adevărat. Deşi sunt susţinut de PSD, eu trebuie să fiu apolitic ca prefect, să pot sta de vorbă cu oricine din PSD, PNL, PDL, UDMR etc., să pot să am un dialog cu fiecare dintre ei. Nu înseamnă că eu sunt pus aici să fac cărţile PSD-ului. Ce am eu de făcut este foarte clar stipulat în lege, să stau să ascult pe fiecare şi să încerc să găsesc soluţii pentru fiecare în limita legii. Nu sunt nici prefectul PSD-ului, nici prefectul UDMR-ului, sunt prefectul judeţului Covasna şi orice cetăţean are vreo problemă, încerc s-o rezolv. Dar am senzaţia că am pierdut atâta energie cu astfel de lucruri, în loc să ne ocupăm de probleme economice, de retrocedări de terenuri, de limitele administrative ale judeţului… Avem atâta de mult de lucru în parteneriat cu ONG-urile, atâtea proiecte de făcut, atâtea probleme de rezolvat în ceea ce priveşte colaborarea instituţiilor deconcentrate, ca să ne aflăm, într-adevăr, în sprijinul cetăţeanului, şi noi ne-am ocupat până acum tot de altele. Este o problemă, de exemplu, cu cei care vor să acceseze proiecte europene. Dacă stăm să alergăm câte patru, cinci luni după o adeverinţă, atunci să nu ne mirăm că nu putem accesa fonduri. In schimb, prin intervenţia Prefecturii se pot pune la treabă deconcentratele şi odată ce s-a depus cererea şi ea se poate soluţiona într-o zi sau două, păi atunci să se soluţioneze. Nu să rezolvăm în maxim 30 de zile, pentru că aşa prevede legea, o problemă care se poate soluţiona în 5 minute. Dar mă întorc la ce am spus înainte. Fiecare dintre noi trebuie să-şi respecte tradiţiile, nu că are dreptul să facă asta, ci este obligat să o facă. Eu sunt crescut ca bun creştin, noi ne-am născut, cu voia Domnului, unul român, unul maghiar, unul sas, unul rom s.a.m.d., fiecare este dator să fie mândru cu etnicitatea lui.

– Este adevărat ce spuneţi dumneavoastră, dar asta nu prea seamănă cu ceea ce ne spun zilnic autonomiştii… Spuneţi-mi, aţi avut vreo discuţie până acum cu premierul Victor Ponta? Ce v-a transmis el să faceţi, care au fost sarcinile pe care vi le-a dat?

– Nu am avut o discuţie directă cu primul ministru, dar mi s-a transmis că voi fi sprijinit să reuşesc să fac un climat de linişte şi de ordine. Pentru că nu ne face bine toată atmosfera asta de conflict. Până la urmă, dacă stăm să socotim, judeţul Covasna este unul dintre cele mai sigure judeţe din punct de vedere infracţional. Faptul că se induc teme potrivit cărora mereu aici sunt conflicte, nu e un lucru bun pentru noi. Nu vedeţi? – nici investitorii nu dau pe la noi! Pierdem proiecte, pierdem bani. In plus, copiii noştri nu se simt în largul lor, fac o şcoală şi pleacă de aici. Eu vreau ca să trăiască aici copiii mei. Eu şi cât am fost director la APIA am fost permanent în contact cu primarii, fermierii, maghiari şi români, şi am căutat calea bună, calea paşnică şi am încercat să ajut pe fiecare cât am putut.

– Vă urez succes în mandatul pe care îl aveţi.

– Şi eu vă mulţumesc, încă odată, pentru interviu.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 261 din mai 2014, autor Doru Decebal Feldiorean

 

 

Deputatul Bogdan Diaconu propune desfiinţarea UDMR după modelul interzicerii Partidului Comunist Român

Deputatul PSD Bogdan Diaconu a publicat, recent, pe blogul său o pledoarie pentru scoaterea în afara legii a UDMR, susţinând desfiinţarea acestei organizaţii şi interzicerea ei după modelul Partidului Comunist Român. Bogdan Diaconu a prezentat o serie de argumente, lângă care am mai putea adăuga încă multe altele… Importanţa acestui demers constă în aducerea în spaţiul dezbaterii publice, de la nivel parlamentar, a chestiunii depăşirii tuturor limitelor democratice de către UDMR şi necesitatea protejării intereselor Statului Român şi a cetăţenilor săi în faţa agresiunilor udemeriste. Argumentelor de ordin doctrinar care arată clar asemănarea dintre UDMR şi PCR, li se pot adăuga fapte concrete, ce ar trebui subliniate, fiecare în parte, prin gravitatea lor. In cele ce urmează, redăm textul integral al poziţiei deputatului Bogdan Diaconu.

UDMR trebuie desfiinţat pe modelul Partidului Comunist Român pentru că, de 20 de ani de când se joacă de-a puterea, UDMR chiar a devenit un fel de Partid Comunist Maghiar. Iată şi asemănările de bază: naţionalizarea, prin trecerea avutului românesc în mâini maghiare, fanatizarea, pe bază de ideologie sectară extremistă, plus cultul repetitiv al grandiosului, un fel de Cântarea Ungariei sau Secuilor, cu defilări, marşuri, imnuri şi steaguri.

Prima asemănare: naţionalizarea. UDMR duce o luptă acerbă pentru a naţionaliza sau a maghiariza bunurile României în contul unor aşa-zişi reprezentanţi ai comunităţii maghiare. Păduri, conace, terenuri, trec cu duiumul în proprietatea maghiarilor deşi fie au fost răscumpărate deja de Statul Român în preajma Marii Uniri, fie nu au fost niciodată în proprietate maghiară, precum şcolile revendicate de bisericile maghiare, sau, mai rău, au fost luate cu japca de slujbaşii lui Horthy pentru ca acum România să le cedeze ca şi cum ar fi aparţinut în mod real unor criminali de război împroprietăriţi cu forţa armelor pe bază de tâlhărire.

A doua asemănare: fanatismul. UDMR nu este o organizaţie politică, este o ideologie fanatică şi agresivă, capabilă de orice pentru a-i impune unei ţări întregi unitatea ei de măsură: maghiarismul, falsificând istoria, trecutul şi normalitatea. Politica nu este menită să acapareze, ca o credinţă sectară, întreaga viaţă a unui om şi a unei societăţi, fiind doar una din preocupările sale. Udemerismul, devenit comunism maghiar, vrea însă să creeze omul nou, maghiarul absolut, la care să se închine toată suflarea românească. Maghiarul absolut nu e un simplu cetăţean, el e supraom, el defilează prin România călare, scuipă pe drepturile românilor în ţara lor, îşi bate joc de Constituţie deşi profită de prevederile sale extrem de generoase în privinţa minorităţii maghiare, suge de la bugetul de stat în exact acelaşi timp în care distruge statul pe care îl parazitează. In plus, maghiarul de tip UDMR venerează şi celebrează public criminalii de război şi toţi trepăduşii culturnici şi slugarnici ai diferitelor regimuri dictatoriale doar pentru că vorbeau limba maghiară, aşa cum comuniştii schimbau ierarhiile culturale ca să ajungă în faţă slujitorii regimului.

A treia asemănare: manifestările grandioase închinate ideologiei. România e plină, mai nou, de Cântarea Ungariei, de festivismul zilelor maghiare în oraşe unde abia dacă se mai află câţiva reprezentanţi ai acestei comunităţi. Monumente maghiare sunt ridicate peste tot, porţi, steaguri, o frenezie de simboluri autonomiste şi etnice pe baza cărora afirmarea Partidului Comunist Maghiar intitulat UDMR să se erijeze într-o mare forţă. In Bucureşti, UDMR are sediu chiar în Centrul Vechi, pe Lipscani. Pe cine reprezintă UDMR în Centrul Vechi al Bucureştilor? Dar aşa cum au avut prefect în Moldova, de ce nu ar avea sedii şi în Centrul Capitalei şi de ce nu am învăţa toţi ungureşte, aşa cum şi-au exprimat dorinţa în numeroase ocazii liderii acestei organizaţii. Apoi, are şi UDMR un 23 august al său, pe 15 martie, când Internaţionala maghiarilor se agită prin toate colţurile Europei să ne demonstreze superioritatea, iar la noi acasă să ne ceară ruperea României.

UDMR, ca şi Viktor Orban în Ungaria, se dau de ceasul morţii că au luptat împotriva comunismului doar ca să inaugureze în prezent o nouă formulă fanatică, bazată nu pe materialismul dialectico-ştiinţific, ci pe etnicismul tribalo-european. Toată Europa să fie naţionalizată, raţionalizată şi enclavizată pentru minorităţi, aceasta este ideologia omului nou UDMR. Iar şefi de trib, desigur, vor fi politicienii maghiari, de la noi şi de aiurea, că doar ei au inventat întoarcerea la Evul Mediu timpuriu, când cine călărea mai repede şi trăgea mai bine cu arcul putea fi stăpânul Europei.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 261 din mai 2014

 

 

Despre identitatea naţională în Transilvania. Drumul europenizării minorităţilor – maximă egalitate în drepturi, fără modificări de graniţe

Drumul europenizării minorităţilor – maximă egalitate în drepturi, fără modificări de graniţe

Jo napot kivanok – Bună ziua. Magyarul beszélnek? – Vorbiţi ungureşte? Cu acest mesaj telefonic sunt bombardaţi zilnic românii din vestul ţării, cum ar fi din judeţul Arad, care sunt invitaţi să obţină cetăţenia maghiară, pe lângă cea română. Procedura care li se prezintă este extrem de simplă. Nu trebuie decât să declari că unul dintre strămoşii tăi a vorbit limba maghiară sau că ai avut în familie un nume unguresc, chiar dacă acesta ar fi fost maghiarizat (de exemplu Fekete în loc de Negru), şi poţi obţine dubla cetăţenie. Lucru care s-a şi întâmplat, astfel că mulţi români, printr-o simplă completare a unei cereri, au obţinut în timp record şi cetăţenia ungară. Unii dintre confraţii noştri fac acest lucru pentru a beneficia de spaţiul Schengen, alţii pentru a putea obţine diverse avantaje comerciale şi fiscale din partea statului ungar, alţii din simplă curiozitate sau, pur şi simplu, pentru că s-au săturat de România, ori pentru că nu le strică o legitimaţie în plus. Cert este că asistăm la o maghiarizare cu arme extrem de diplomatice, la un fel de retrocedare, dar nu de pământuri, de moşii şi de păduri, de castele, palate şi alte imobile, ci de una la fel de periculoasă, cum ar fi aceea de identitate naţională, ce aminteşte de vechea politică de asimilare forţată lingvistică şi politică din vechea Ungarie nobiliară şi imperială.

Se reia, de fapt, sau mai bine zis se continuă ideea ungurească de stat, de mare imperiu al coroanei Sfântului Stefan, în spaţiul dunărean. Orice om care se considera ungur şi vorbea ungureşte se bucura şi avea aceleaşi şanse de promovare. Se urmărea şi se urmăreşte o renaştere a spiritului şi a statului maghiar, sub semnul limbii materne maghiare, esenţa şi formula concentrată a identităţii etnico-naţionale şi, totodată, a existenţei politice a Ungariei Mari. De fapt, se reia politica mai veche de maghiarizare forţată a naţionalităţilor din fosta monarhie austro-ungară: români, slovaci, ruteni, sârbi, croaţi, germani, ce avea să se dovedească a fi catastrofală şi avea să ducă în final la dezagregarea Ungariei Mari, pentru că transformarea unui stat al naţionalităţilor într-un stat naţional şi centralizat pur maghiar a fost un proces sortit eşecului, ca şi toată politica de maghiarizare forţată. Potrivit principiului că prin limba ei trăieşte naţiunea maghiară, au fost emise, în special în perioada dualismului, o serie de legi şcolare (1879, 1883, 1891) prin care limba maghiară a devenit obligatorie în grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale. Iar prin legile lui Albert Apponyi din 1906 şi 1910, numărul şcolilor naţionalităţilor s-a înjumătăţit. Noroc că din lipsa mijloacelor materiale nu s-a putut realiza şi o etatizare completă a şcolilor confesionale cu altă limbă de predare decât cea maghiară. Consecinţele au fost dezastruoase pentru minorităţi şi, mai ales, pentru copiii acestora. Preponderenţa maghiarilor a sporit rapid şi se reflectă şi în aceea că 84 la sută dintre absolvenţii celor 8 clase de şcoală gimnazială şi 89 la sută dintre studenţi erau maghiari, în condiţiile în care ponderea maghiarilor se cifra la doar 48,1 la sută din totalul populaţiei. In 1910, aveau ca limbă maternă maghiara 96 la sută dintre funcţionarii de stat, 91,2 la sută dintre funcţionarii publici, 96,8 la sută dintre judecători şi avocaţi, 91,5 la sută dintre profesorii de gimnaziu şi 89 la sută dintre medici. ªovinismul lingvistic maghiar era, deci, în plină floare. Cu toate acestea sau poate tocmai de aceea, viziunea unor noi state naţionale pe ruinele Ungariei câştiga tot mai mult contur. Chiar prinţul moştenitor Rudolf, educat din copilărie în spirit filomaghiar, a făcut o critică dură politicii ungare a naţionalităţilor. Partea tristă pentru Ungaria este, scria el, că niciun maghiar nu vrea să recunoască şi să priceapă că evident cu tratament rău, cu dispreţ şi cu măsuri vehemente momentane nu se realizează nimic în relaţia cu naţionalităţile superioare numeric şi absolut indispensabile pentru menţinerea statului ungar în aceleaşi dimensiuni pe care azi le mai are încă. In multe, aproape în cele mai multe locuri din regiunile coroanei lui Stefan nu mai sunt unguri, decât nobilimea, funcţionarii şi evreii, poporul însă aparţine altor neamuri.

Perfect adevărat. Ce să mai vorbim de faptul că întreaga avere, peste o treime din suprafaţa ţării, era în mâinile a circa două mii de mari moşieri, iar biserica catolică avea peste un milion de hectare. Cei mai mulţi din marii aristocraţi nu ştiau ce averi aveau, atât de bogaţi erau. Ei trăiau de fapt mai mult la Viena şi de multe ori nu ştiau nici limba maghiară, vorbind mai mult în germană. Nu-i de mirare, deci, că după o astfel de politică naţională de maghiarizare, tot mai neînfrântă, materială şi spirituală, s-a ajuns la… Trianon.

A fost răsplata dreaptă primită pentru politica total şovină pe care au dus-o în privinţa naţionalităţilor. O răsplată cu care ungurii nu s-au împăcat şi nu se împacă, astfel că singura chestiune care a preocupat majoritatea covârşitoare a politicienilor maghiari de dincolo şi de dincoace de noile graniţe a fost revizuirea Tratatului de la Trianon, din 4 iulie 1920. Pe cale paşnică ori printr-un război victorios. Pe calea războiului nu se mai poate pentru că suntem aliaţi în cadrul aceleiaşi alianţe, în NATO, şi Ungaria nu mai poate declara un război Statelor Unite, aşa cum a făcut-o la 13 decembrie 1941, fapt ce a dat naştere celui mai cunoscut banc unguresc din timpul războiului. Este vorba despre o convorbire între preşedintele Roosevelt şi ministrul său de Externe, Hull. O reproducem spre amuzamentul dumneavoastră:

Hull: Trebuie, din păcate, să vă informez, domnule preşedinte, că Ungaria ne-a declarat război.

Roosevelt: Ungaria? Ce fel de ţară este aceasta?

Hull: Este un regat.

Roosevelt: Cine este regele?

Hull: Ei nu au rege.

Roosevelt: Un regat fără rege? Cine este şeful statului?

Hull: Amiralul Horthy.

Roosevelt: Amiral? Avem, deci, după Pearl Harbour, din nou o flotă care ne ameninţă?

Hull: Nu, domnule preşedinte, Ungaria nu are flotă, nici măcar o coastă maritimă.

Roosevelt: Ciudat. Atunci ce vor de la noi? Au, poate, pretenţii teritoriale?

Hull: Nu. Vor teritoriu de la România.

Roosevelt: Au declarat război României?

Hull: Nu, domnule preşedinte, România este aliatul lor.

Şi dacă pe calea războiului nu se poate, pe cale paşnică, pas cu pas, iredentiştii unguri speră să refacă Ungaria Mare. Numai că şi aici, prin alegerea căii, aceeaşi cale greşită a maghiarizării forţate, sub masca dublei cetăţenii, nu au nici o şansă, cu atât mai mult cu cât regele Stefan cel Sfânt le-a transmis un sfat foarte clar şi înţelept: Slabă şi neputincioasă este o ţară cu o singură limbă şi cu o singură datină. Un sfat de care politicienii revizionişti de astăzi nu prea ţin cont şi vor cu orice preţ să-i maghiarizeze din nou pe românii din Transilvania, ademeniţi cu mirajul dublei cetăţenii. Ei vor ca cel puţin 4 milioane de români din Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş să se declare şi cetăţeni maghiari, pentru ca la un eventual referendum să aibă un atu puternic, inclusiv la Uniunea Europeană şi la marile curţi ale Europei, acolo unde susţin ei că nu a fost bine reprezentată comunitatea maghiară în 1920, la Trianon, cum declara, recent, Bela Marko.

Ce ar trebui făcut pentru contracararea acţiunii revanşarde maghiare a dublei cetăţenii? De exemplu, în Slovacia, Guvernul a interzis acordarea cetăţeniei maghiare slovacilor, sub interdicţia cu confiscarea averilor şi expulzarea din ţară. La noi, cred că ar trebui avută în vedere o altă cale, definită de istorica hotărâre de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, care proclama: Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. In spiritul acestei istorice rezoluţii, Statul Român de ieri şi de azi a asigurat egalitatea în drepturi civile şi politice şi libera practică religioasă, libertatea de a utiliza limbile minorităţilor în conversaţiile private, societatea civilă şi procedurile legale, dreptul de a înfiinţa şcoli cu predare în limbile minorităţilor şi cu finanţare privată, cât şi dreptul la o educaţie primară în limbile minorităţilor finanţate de stat, acolo unde minorităţile reprezintă o proporţie considerabilă din populaţie. Putem spune, deci, că la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918, s-au pus şi bazele unei noi politici naţionale, a unei adevărate Charte a drepturilor şi libertăţilor pentru toţi cetăţenii României, indiferent de naţionalitate. Din acest punct de vedere, Alba-Iulia şi judeţul Alba sunt ele înseşi un exemplu, un model, dacă avem în vedere că aici fiinţează cele mai reprezentative şi tradiţionale instituţii bisericeşti şi laice, culturale şi spirituale ale maghiarilor din România, care au fost păstrate, dezvoltate şi consolidate de Statul Român democratic de azi. Iar faptul că şi Cetatea, simbolul stăpânirii habsburgice austro-ungare în Transilvania, a fost recuperată, restaurată şi renovată este o dovadă şi în acelaşi timp un nou simbol că Alba-Iulia a fost şi va rămâne oraşul în care spiritul şi solidaritatea, convieţuirea istorică româno-maghiară, deplina libertate, drepturile omului, ale cetăţeanului, au atins standarde europene. Ce să mai vorbim despre faptul că ungurii au o viaţă politică exemplară, nemaiîntâlnită în alte ţări din Europa, ei având deputaţi şi senatori în Parlamentul României, miniştri în Guvernul României şi tot felul de şefi şi şefuleţi centrali şi locali, primari, prefecţi şi preşedinţi de consilii judeţene, prin intermediul cărora participă activ, uneori chiar prea activ, la treburile ţării în care trăiesc şi muncesc. Ca orice român, ca orice cetăţean, ca orice european. Mai mult de atât nu cred că se poate. Adică Nec Plus Ultra, că tot le place lor limba latină, ca nobili ce se cred din moşi-strămoşi!

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 261 din mai 2014, Gheorghe Ciul

 

 

Hipnotism şerpesc naivitate, prostie sau trădare? Interes personal sau de grup?

Stimată redacţie,

Vă scriu dumneavoastră, mai mult pentru a aduce în amintirea cetăţenilor nişte fapte şi declaraţii concrete, dar şi pentru a adresa nişte întrebări publicului, dar şi instituţiilor abilitate ale Statului de Drept ROMANIA.

Mi-a fost greu să aleg un titlu potrivit acestei epistole, aşa încât le voi scrie pe toate cele care-mi sunt mai aproape:

 

HIPNOTISM SERPESC

NAIVITATE, PROSTIE SAU TRADARE?

INTERES PERSONAL SAU DE GRUP?

Fac întâi referire la intrarea UDMR la guvernare. Premierul PSD, Victor Ponta, şi-a impus voinţa şi folosind pretextul unei stabilităţi guvernamentale a adus această uniune culturală în conducerea ţării, uitând că politicienii ei au făcut parte din Guvernul anterior, cel atât de blamat de trei sferturi din populaţia ţării şi de conducerea USL, atunci când aceasta era în opoziţie. Drept răsplată, UDMR-ul primeşte posturi de miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, şefi de agenţii şi prefecţi. Nici una, nici două, au cerut şi primit Prefectura judeţului Braşov, acolo unde populaţia maghiară este de doar 8 (opt) la sută, iar populaţia română, hipnotizată, a acceptat cu plăcere şi în tăcere această situaţie.

Mai nou, o altă ştire ne spune că UDMR-ul a semnat un protocol cu PCM-ul (altă formaţiune etnică ce luptă doar pentru posturi în administraţiile publice locale, deoarece, în fapt, are aceleaşi obiective comune cu uniunea; au făcut mereu alianţe pentru alegeri parlamentare) pentru a aduce acest partid la guvernare. Domnul Kelemen Hunor ne comunică faptul că acest protocol a început a fi negociat cu câteva luni în urmă, atunci când opinia publică încă nu lua la cunoştinţă de plecarea PNL-ului de la guvernare şi aducerea acestei formaţiuni etnice în fruntea ţării. Ce ştia atunci Kelemen Hunor şi nu ştia opinia publică? Ce a mai promis domnul Ponta înaintea alegerilor din 2012?

Analişti de tot felul şi chiar şi politicieni s-au întrecut în a lăuda performanţele miniştrilor şi conducerii UDMR, exprimările moderate ale acestora lăsând pe seama membrilor Consiliului Naţional Secuiesc şi a altor formaţiuni etnice maghiare manifestările şi luările de atitudine iredentiste, revanşarde.

Niciodată UDMR-ul nu şi-a uitat scopul precis şi făcut cunoscut, al declarării autonomiei teritoriale a aşa-zisului ţinut secuiesc.

M-am documentat un pic şi doresc să împrospătez mintea cititorilor, a politicienilor cu câteva acţiuni ale udemeriştilor.

In toamna anului 1991, reprezentantul UDMR, ultra-radicalul Katona Adam a lansat ideea proclamării unei Ţări a Secuilor, în cadrul ceremoniilor ce urmau să aibă loc la Lutiţa, judeţul Harghita, pe 19 octombrie. Acest concept, răsucit pe toate părţile, a stârnit dispute pro şi contra, atât în mass-media, cât şi în Parlament. Solicitat de Televiziunea Română, la acea dată, să comenteze, deputatul Csapo Iosif s-a delimitat de poziţia lui Katona Adam, fără să spună mai mult pentru că nu avea alt mandat din partea UDMR. (Delimitarea de tot ce vine din partea unor astfel de membri este foarte dragă, la moda şi mereu actuală în răspunsurile liderilor, a conducerii UDMR. Răspunsurile lor sunt pentru adormit conştiinţe vinovate, poate mai puţin cunoscătoare a dublului discurs udemerist.) Acest lucru nu l-a împiedicat cu nimica, în anul următor, 1992, să prezinte, fără jenă, în Parlamentul României, Statutul Tării Secuilor, care la Articolul 1 proclama autonomia teritorială a respectivului ţinut. La vremea respectivă, parlamentarii şi mass-media au sancţionat această noţiune, care era rezultatul unui naţionalism exacerbat, radical şi dăunător pentru starea de spirit a populaţiei. In acelaşi timp, cererile UDMR-ului pentru instituirea unui sistem bilingv în administraţie şi justiţie, după ce obţinuse separarea şcolilor pe criterii etnice, s-au intensificat. Nu a fost guvernare fără ei, fără concesii majore făcute de guvernanţii români în detrimentul stabilităţii şi securităţii Statului Român.

Declararea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a fost dintotdeauna şi a rămas în mod constant penultimul ţel al liderilor maghiari, indiferent de forma de exprimare, indiferent de tipul curentului la care adera respectivul în UDMR, moderat sau radical. Exemplu: domnul Borbely Laszlo, deputat şi fost ministru, declara la 5 mai 1995, la întrunirea Consiliului Reprezentanţilor UDMR de la Târgu-Mureş: Kaliningradul este la o mie de kilometri de Rusia şi aparţine Rusiei. Alaska este la o mie de kilometri de SUA şi aparţine Statelor Unite. De ce nu ar urma Tara Secuilor aceste exemple?.

Conform recensământului din 2002 (nu am date de la ultimul recensământ, din 2011), naţionalitatea secui nu exista; la nivelul judeţului Covasna s-au declarat secui 38 de persoane, incluse în naţionalitatea maghiară. Pe ţară, deci în întreaga Românie, erau numai 861. Cine are interesul să-i folosească? Politicienii care au deţinut şi deţin puterea sunt fie naivi, fie rău intenţionaţi, sau slabi în faţa forţelor iredentiste din ţară şi din exteriorul ei. Măsurile luate acum de ministrul de Interne, generalul Gabriel Oprea, trebuie să fie doar începutul unei curăţiri a societăţii româneşti de manifestări de acest gen, în paralel cu crearea unei mentalităţi de respect şi înţelegere reciprocă între toţi locuitorii. Cred că ele trebuie dublate de eforturi diplomatice, de revizuirea programelor educaţionale de la preşcolari până la finalizarea studiilor liceale şi urmărirea aplicării corecte a lor, de programe culturale tradiţionale şi altele.

Din punct de vedere politic, poate fi organizată o reînscriere a partidelor politice pe criteriul doctrinar şi nu pe cel etnic, precum şi lămurirea, odată pentru totdeauna, a participării unei uniuni culturale (deci a unei organizaţii nonguvernamentale) la guvernare.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 261 din mai 2014, autor Victoriţa Rizea

 

 

Unde se află un ungur iredentist, acolo e iadul pe pământ!

Aceasta o dovedeşte istoria lor!

Din început, am datoria să-mi diminuez acuzaţia în faţa acelor maghiari cu suflet aşezat şi minte luminată, care impresionează prin spiritul dreptăţii şi al omeniei, dezicându-se de actele fasciste propagate de naziştii din Ungaria şi de udemeriştii iredentişti din România. Printre maghiarii care au condamnat sălbăticia dezlănţuită asupra românilor în anii 1940-1944, cel mai mult impresionează mărturisirea ziaristului Gyorgy Ferenczy: … reneg şi faptul că am învăţat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară (Radu Theodoru, Urmaşii lui Attila, Editura Lucman, Bucureşti, pag. 107). Se ştie despre el că s-a refugiat în România. Dacă un om din naţia lor fuge de ai lui şi găseşte protecţie în România, înseamnă că merităm aprecierea de popor paşnic, primitor, ospitalier. Câţi ca el, loviţi moral de crimele asupra românilor, şi-au înscris revolta în istorie! Contele Teleki Pal, fost prim-ministru horthist, trimite o scrisoare lui Horthy în 1941, înainte de a se sinucide: Suntem o ţară de laşi şi de sperjuri. Nici un cuvânt în legătură cu atrocităţile comise împotriva maghiarilor… nu este adevărat. Ne-am aliat cu răufăcătorii şi ne-am pierdut cinstea naţională. Suntem cea mai detestată naţiune şi vom deveni profanatori de cadavre. Sunt vinovat că nu v-am oprit… (idem, pag. 265). Dacă nu şi-ar fi luat viaţa singur, şi-ar fi primit cea mai oribilă pedeapsă.

Nu este un păcat să-ţi iubeşti limba maternă, e firesc, dar trăind ca rătăcit, pierdut prin vreme în ţara care nu-i a ta, dispreţuind limba şi tradiţiile acelei ţări, nu poţi avea altă înfăţişare, decât aceea a unei jivine periculoase, care rânjeşte, arătându-şi colţii, gata să înşface. Aşa arată politica iredentismului maghiar din România, spusă în limba maghiară. Aceşti practicanţi ai urii, ai crimei, ai instigării la discordie sunt unici în Europa, continent al civilizaţiei, al culturii înalte, al spiritului de împăcare între popoare, al rezolvării lucide a diferendelor dintre naţii. Dacă în toate celelalte cazuri revendicative din alte ţări, există motive ale unor rădăcini istorice vechi pentru cei care pretind nişte drepturi, pentru ungurii din Transilvania nu există niciun fel de rădăcină istorică veche, atâta vreme cât ei sunt stirpe nomadă, iar dovezi de milenară viaţă dacică se găsesc şi în judeţele Covasna şi Harghita, şi nu puţine.

Un cap bolnav de drag de sine scrie în ziarul Haromszek (vezi traducerile din Condeiul ardelean): Aceasta (autonomia) este singura posibilitate pentru păstrarea tradiţiilor istorice, a limbii materne şi a culturii maghiare. Ii recomandăm să apeleze la arhiva televiziunii publice, unde va vedea, în cadrul festivalurilor de obiceiuri culturale ale minorităţilor, ceardaşuri înfoiate, cu ritm specific, şi cântece maghiare populare, calme, golite de ură, de iredentism, dovadă că minoritatea maghiară s-a bucurat aici, în România, de toate drepturile şi de totală libertate.

Si veni UDMR în rol de satană, care transformă Ardealul în iad, pieptoşându-se, în modul cel mai ridicol şi cinic, în luptător pentru dreptatea ungurilor, aceea de a încălca dreptatea noastră, a poporului cu certificat istoric de stăpân al meleagului străbun. Ei, ungurii, n-au nimic de moştenit, de revendicat, dar profită de zăpăceala secuilor, fostele slugi ale nemeşilor, antrenându-i într-o dispută ce nu-i a lor, întrucât ei au trăit în deplină libertate în cadrul legilor româneşti. Dar cum secuii n-au dobândit încă mintea de pe urmă, se lasă duşi de val unguresc, pentru că, probabil, aşa le-a hărăzit Dumnezeu, să fie mereu supuşi, fără demnitate. Spre ştiinţa generaţiei tinere a secuilor, redăm selectiv câteva aspecte care atestă că ceea ce au săvârşit ungurii în urma Dictatului de la Viena nu a avut caracter de unică întâmplare, ci dovedeşte natura de animalism sălbatic frecvent în istoria acestei etnii. Mihai Viteazul cere lui Sigismund Bathory ajutor militar spre a bloca trecătorile împotriva invaziei lui Sinan Paşa. In disperare de cauză, Sigismund apelează la nobilimea secuiască… In tabăra secuiască de la Codlea, unde se face cătarea de oaste, Sigismund este obligat să elibereze o diplomă prin care le redă vechile drepturi. Secuii, meşteri în asedii, participă alături de Mihai Viteazul la asediul şi eliberarea Târgoviştei şi la bătălia de la Giurgiu. Sunt lăsaţi să se întoarcă în scaunele secuieşti cu tobele, steagurile şi cele 8.000 de flinte. Odată scăpaţi de spaima invaziei otomane, nemeşii unguri şi secui îi cer lui Sigismund să retragă diploma. De aici, răscoala secuimii… Povestea răscoalei secuieşti împotriva ungurilor este tragică, vrednică de un roman-document. Juzii regali, Toldi şi Bogathi, au trimis comandouri de cavalerie… care, atacând satele secuieşti noaptea, dându-le foc şi pustiindu-le, au târât în oraş (Târgu-Mureş) zeci şi zeci de secui… S-au întocmit liste negre… S-au cioplit ţepe. ªefii au fost traşi în ţepe cu capul în jos… Pe Karoli Andras l-au târât până la locul supliciului legat de coada calului. S-au tăiat nasurile, urechile… buzele. Urechile se tăiau prelung, cu despicături până la gât. Sătui de spectacolul mutilărilor, juzii au hotărât să treacă la bătaia până la moarte… Drumurile sunt pline de oameni spânzuraţi sau traşi în ţeapă (idem, pag. 262). Este fapt istoric, nu fabulaţie. Cum nu este fabulaţie nici supliciul eroilor români Horea, Cloşca şi Crişan. Nu vă temeţi, dragi secui, că, după un nou beneficiu al ungurilor, veţi fi trataţi ca etnie fără drepturi, asimilată şi supusă cu pretenţia că ei, ungurii, au obţinut autonomia ţinutului secuiesc? Uitaţi-vă în trecutul relaţiilor voastre cu ungurii şi poate vă treziţi la adevărata realitate! V-aţi gândit că, odată autonom, ungurii vor pretinde ca ţinutul secuiesc să devină domeniu unguresc, iar secuii vor fi din nou sub comanda şi la cheremul lor, că, potrivit făţărniciei, îşi vor retrage din nou diploma? De ce nu rămâneţi liberi, cu dreptul de proprietari pe ceea ce aveţi, drepturi pe care România vi le garantează?

In această perioadă, din câte se vede, Guvernul începe să înlăture distrugerea Băsescu din viaţa României. Încet, încet, românii încep să spere şi-şi manifestă bucuria faţă de fiecare pas spre binele social, faţă de fiecare act pe care justiţia îl evidenţiază în viaţa cotidiană, începând urmărirea şi stingerea hoţiilor generate de regimul Băsescu. Odată cu Băsescu, va pieri şi obrăznicia ungurească, pentru că românii se vor strânge în jurul celor care şi-au luat drept partener de guvernare omenia. Când aceste partide lucide se vor bucura de o susţinere majoritară, aşa ca să nu se mai apeleze la ajutorul ungurilor, iredentiştii nu vor mai putea pretinde nimic, chiar dacă zbieretele lor că sunt asupriţi se vor intensifica. Atunci, atâta vreme cât sunt cetăţeni români, vor trăi în regimul constituţional al ţării: vor vorbi româneşte, vor arbora simbolurile româneşti, vor monta indicatoare toponimice numai româneşti. Iar în instituţiile administrative vor avea prioritate românii, în concordanţă cu procentul de populaţie românească din întreaga ţară. UDMR, nefiind partid politic, n-are ce căuta în Parlament, decât printr-un singur reprezentant, la fel ca toate celelalte minorităţi. Aceste aspecte trebuie impuse stringent în cadrul parlamentar. Astfel se va restabili adevărata dreptate în Harghita, Covasna şi Mureş, unde românii trăiesc într-o continuă umilinţă. Cui nu-i va plăcea să trăiască aici, democraţia Europei îi deschide toate porţile. Nu-i aşa, domnule Ponta?

Trebuie să avem demnitatea de a proceda cu mai mult curaj, la fel ca şi celelalte ţări aflate în situaţia noastră, adică ţări care se confruntă cu această minoritate revanşardă, şi astfel maghiarii să se supună legilor ţării şi nu ţara să se supună unui milion de pripăşiţi. Trebuie să înţelegem că odată ce ţara acordă atâtea drepturi nelegale maghiarilor, satisfăcând şi ceea ce nu li se cuvine, este firesc ca această etnie, în majoritatea ei impertinentă, să creadă că într-adevăr ceva, undeva este a ei. Deci, marea greşeală că s-a ajuns până la afişarea simbolurilor lor pe teritoriul ţării, la admiterea plantării statuilor criminalilor unguri peste sau lângă mormintele martirilor noştri, se datorează prea marii îngăduinţe a poporului român. Totul a culminat cu amiciţia lui Băsescu cu iredentiştii, pentru a fi ales, în cele două mandate, pentru a nu fi demis la referendum. Aşa, ungurii au găsit de cuviinţă că se poate. Si aşa cele trei judeţe au devenit câmp de manifestaţii ale dezmembraţilor mintal, ale grupurilor de terorişti lăsaţi în voie în România, în timp ce la ei în ţară sunt interzişi. Trebuie să ne luăm înapoi ţinuta de stăpân al ţării, să impunem, să hotărâm, să diriguim viaţa tuturor care locuiesc aici, cu omenie şi dreptate, dar ungurii să nu mai mişte în front, să-şi primească sancţiunile pentru toate fărădelegile pe care le săvârşesc.

Este imperios necesar să fie excluse din relaţiile Statului Român cu ungurii sintagmele: maghiari majoritari, români minoritari. Inscris în Constituţie, să se vorbească despre minoritatea etnică maghiară din Covasna, minoritatea etnică maghiară din Harghita, minoritate etnică maghiară din judeţele celelalte, pentru că românii nu pot fi minoritari în ţara lor de 22 de milioane, ţară veche de peste două milenii, cu adânci rădăcini de viteji, cu sânge de naţie distinsă, faţă de milionul maghiar din toată România! Nu se poate să admitem comportarea hegemonică a acestor rămăşiţe de nomazi, agăţaţi din întâmplare de meleagul nostru strămoşesc!

Manifestaţiile din 10 şi 15 martie anul acesta nu au fost de celebrare, ci de ameninţare din partea unor sceleraţi aţâţaţi, cu declaraţii lătrate, iritaţi din senin, atâta vreme cât oamenii de ordine s-au comportat calm, nu le-au dat ocazia să-şi satisfacă pofta de crimă, de brutalitate, pe care, în cele trei situaţii, au aplicat-o celor care au purtat tricolorul în ţara lor. Au demonstrat în grupuri cu echipamente de războinici, cărora le mai trebuiau tunuri şi mitraliere, ca dotarea să fie completă. Ar trebui izolaţi în pusta ungară, închişi între ziduri înalte de cetate şi bine păziţi. Acolo, să se ucidă între ei până la dispariţie. Astfel, popoarele din jur vor trăi în linişte, fără teamă de teroare hunică, iar Dacia noastră sfântă nu va mai avea episoade cu sate întregi măcelărite. Această plebe sălbatică nu merită să trăiască nicăieri în spaţiul european, cu atât mai puţin pe pământ românesc, unde Dumnezeu a aşezat un popor paşnic, generos, omenos. Este contra rânduirii dumnezeieşti să privim cu indiferenţă cum raiul de pe pământul românesc devine un iad unguresc!

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 261 din mai 2014, Georgeta Ciobotă

 

 

Reacţii ale partidelor româneşti la intenţia PCM de a organiza un miting pentru autonomie pe 1 Decembrie

Piaţa Mihai Viteazul, locul în care în mod tradiţional au loc manifestările dedicate Zilei Naţionale a României

Liderii principalelor partide politice româneşti din judeţul Covasna, aflate la Putere sau în Opoziţie, apreciază la unison că intenţia declarată a Partidului Civic Maghiar (PCM) de a organiza pe 1 Decembrie un miting pentru autonomie teritorială, în Piaţa Mihai Viteazul din municipiul Sfântu Gheorghe, reprezintă o provocare şi cer autorităţilor locale să nu autorizeze o astfel de manifestaţie.

Preşedintele PSD Covasna, deputatul Horia Grama, a declarat că cererea PCM de rezervare a Pieţei Mihai Viteazul, înregistrată la Primărie, reprezintă o mare obrăznicie, ştiut fiind că în jurul statuii voievodului au loc în fiecare an manifestările oficiale dedicate Zilei Naţionale a României.

Este o provocare şi o mare obrăznicie să închirieze piaţa ca să facă un miting pentru autonomie teritorială. Ideea PCM că românii nu şi-au ţinut promisiunea făcută la Alba Iulia în 1918 este o temă falsă, pentru că trăim în 2014, avem o Constituţie a României valabilă pentru toţi cetăţenii ţării, indiferent de naţionalitate, pe care toţi trebuie să o respectăm. România este stat naţional unitar şi indivizibil, iar autonomia pe criterii etnice excede cadrul legal. Pe de altă parte, este împotriva voinţei generale a populaţiei româneşti care nu este de acord cu acest gen de autonomie, a spus Horia Grama.

Preşedintele PNL Covasna, Marius Obreja, care este şi vicepreşedinte al Senatului, a declarat că PCM are idei fixe şi puţine, respectiv autonomie teritorială şi steaguri secuieşti. El a apreciat că astfel de atitudini vor genera în mod inevitabil reacţii din partea românească.

Astfel de acţiuni duc la dezbinare între români şi maghiari. Sunt fixaţi doar pe autonomie, nu am văzut nici o idee de comuniune, de colaborare, nu am auzit din partea lor niciodată vorbindu-se de multiculturalitate, de educarea copiilor împreună, despre ce facem cu familiile mixte. Astfel de atitudini, în mod inevitabil, vor genera în contrapondere un răspuns politic riguros, dar civilizat, care va rezolva problema pe termen lung, a afirmat Marius Obreja.

Liderul PDL Covasna, Codruţ Opaiţ, a susţinut că PCM face un joc politicianist infantil şi şi-a exprimat speranţa că Primăria Sfântu Gheorghe, condusă de Antal Arpad (UDMR), nu va autoriza un astfel de miting.

E regretabil că unii se pretează la astfel de jocuri politicianiste şi infantile. Cererea PCM este nefondată, pentru că prin tradiţie românii sărbătoresc Ziua Naţională în Piaţa Mihai Viteazul. Ar fi o greşeală ca Primăria să aprobe cererea PCM pe motiv că ei au fost primii care au rezervat spaţiul public. Nu se justifică, sper ca UDMR să nu marşeze la o astfel de obrăznicie, a declarat Codruţ Opaiţ.

Dr. Ioan Lăcătuşu, reprezentat al Forumului Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, a apreciat că cererea PCM se înscrie în ciclul lucruri trăsnite şi a recomandat liderilor acestui partid să pună mâna pe cărţile de istorie şi să vadă că lumea a evoluat.

Povestea asta face parte din ciclul Kulcsár (liderul PCM Covasna – n.r.) spune lucruri trăsnite. Această nouă ieşire în public se înscrie în şirul lucrurilor spuse pentru a învenina climatul de bună convieţuire interetnică. Le recomand liderilor PCM să ia manualele de istorie şi să vadă că după 1918 au mai urmat Tratatul de la Trianon, Pacea de la Paris şi alte tratate internaţionale la care România este parte. PCM are idei obsesive, a conchis dr. Ioan Lăcătuşu.

Conducerea PCM Covasna a depus marţi o cerere la Primăria Sfântu Gheorghe prin care solicită rezervarea Pieţei Mihai Viteazul în vederea organizării unui miting pentru autonomie pe data de 1 Decembrie a.c.

Vom solicita puterii de la Bucureşti să respecte Proclamaţia de la Alba Iulia din 1918, unde s-a promis autonomia. Nu e permis ca noi, minoritarii cum ni se spune, să tot înghiţim şi să înghiţim şi drepturile noastre să fie încălcate. Noi nu vrem nimic antidemocratic, vrem doar ceea ce partea română a formulat şi a promis. Nu cerem nimic ieşit din comun. Partea română s-a obligat şi cerem să respecte Proclamaţia de la Alba Iulia, a afirmat preşedintele PCM Covasna, Kulcsár Terza József.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2248 din 05.05.2014

 

 

O banală semnătură pe o banală cerere

Băieţii deştepţi de la Partidul Civic Maghiar – o formaţiune politică ruptă prematur de la sânul mamei UDMR – s-au gândit că-i rost de nişte voturi în plus dacă mai agită puţintel steagul autonomiei. Chestia asta îi încurcă întotdeauna pe unii cu alţii, tulbură apele şi naşte dezbateri în care PCM apare pe tapet ca relicva unei şopârle bine conservată într-un bloc de piatră. Si ce altceva să facă ei pentru voturile astea de la concetăţenii maghiari decât să arvunească Piaţa Mihai Viteazul pentru un miting în sprijinul autonomiei Tinutului Secuiesc taman în miezul zilei de 1 Decembrie 2014?! O idee perversă, ciudată, dar deşteaptă, de natură să-i pună în gardă nu doar pe etnicii români, ci şi pe liderii UDMR. Adică primarul nostru va avea la ce să se gândească până prin toamnă-iarnă, să nu se plictisească doar cu drumurile mereu reparate şi mereu distruse, cu borduri şi alte mărunţişuri nedemne de un edil cu aspiraţii autonomiste pe calapod european.

Răspunzând chemării autonomiste, apele s-au tulburat la nivel local, agitate deocamdată doar pe forumuri de socializare, alimentate şi de istericalele unor tineri români care au ars steagul Ungariei prin acelaşi Ţinut Secuiesc bântuit de stafia extremismului cu orice preţ. Vă daţi seama ce va fi când vor intra în horă naţionaliştii de serviciu ai PSD-UNPR-PC, care abia aşteaptă să se manifeste cât mai zgomotos şi convingător după ce li s-a interzis de la centru să-şi atace tovarăşii de guvernare maghiari. Din câte îmi dau eu seama, acest moment nu se va consuma, însă, înaintea alegerile prezidenţiale din toamnă şi va fi influenţat de rezultatul scrutinului. In acest moment un singur lucru e cert: UDMR va fi în continuare în cărţi numai dacă noul preşedinte va fi unul apropiat actualei Puteri.

Bun, şi cum schimbă prezenţa sau absenţa UDMR dintr-un nou Guvern situaţia Pieţei Mihai Viteazul pentru ziua de 1 Decembrie 2014? Păi o schimbă şi hai să vedem cum.

Nu cred că liderii PCM i-au consultat pe fraţii de la Guvernare în legătură cu formularea acestui anunţ timpuriu şi intempestiv. Cred că, dimpotrivă, iniţiativa PCM i-a luat pe nepregătite pe udemerişti. Iar dacă nu-i aşa, dacă n-am eu dreptate şi totul a fost bine gândit şi pritocit împreună de liderii celor două partide, atunci înseamnă că UDMR ştie deja numele viitorului preşedinte al României şi se pregăteşte să iasă de la guvernare după alegerile din toamnă. Altfel, două partide aflate la Putere, PSD şi UDMR, nu vor putea ascunde sub niciun preş conflictul major creat de o întâlnire a românilor înfierbântaţi şi a maghiarilor revendicativi, la aceeaşi oră, în aceeaşi zi – Ziua Naţională a României! – şi în aceeaşi Piaţă Mihai Viteazul. Nu-i cred capabili de o asemenea gafă monumentală nici pe primarul Antal Árpád, nici pe tânărul nostru proaspăt prefect Marius Popică – chiar dacă acesta din urmă a fost numit în funcţie cu acordul UDMR. Pentru că românii şi maghiarii se vor întâlni în Piaţa Mihai Viteazul cu intenţii total opuse, ceea ce va naşte, cu siguranţă, un conflict pe care nici măcar PCM nu şi-l doreşte.

Acesta este raţionamentul care mă face să cred că totul nu este decât un joc de imagine pur electoral, prin care PCM încearcă să mai rupă nişte voturi de la electoratul oricum nemulţumit al partidului trădător UDMR.

Indiferent cum raţionăm şi argumentăm, devine clar că băieţii deştepţi de la PCM îi pun la grea încercare pe fraţii de la UDMR. Urâtă, neelegantă treabă, primarul Antal Árpád e victimă sigură, orice-ar face va ieşi rău, norocul lui e că alegerile locale vor fi abia peste doi ani… E limpede că UDMR va merge pe mâna lui Victor Ponta (alegere nefericită, dacă mă întrebaţi pe mine, dar alta nici nu prea au la dispoziţie liderii Uniunii) şi va împărţi cu el victoria sau înfrângerea. Dacă va ieşi Ponta preşedinte, UDMR va rămâne la Putere. Dacă nu, este posibil ca guvernul Ponta să cadă şi UDMR să-şi ia inima-n dinţi şi să se retragă în Opoziţie. (Nu dau prea multe şanse scenariului ăsta, dar el trebuie avut în vedere.)

De acolo, din nedorita Opoziţie, partidul lui Kelemen Hunor va privi cu alţi ochi posibilitatea ca Piaţa Mihai Viteazul să fie împărţită între două tabere ireconciliante chiar de Ziua Naţională a României. Numai că, şi în Opoziţie fiind, nu cred că liderii UDMR vor risca să-şi asume paternitatea unui posibil şi chiar probabil conflict interetnic major româno-maghiar. Doar dacă nu le-a luat Dumnezeul lui T?kes orice urmă de raţiune şi de instinct de conservare. Vor avea însă mari probleme în a-şi reafirma ataşamentul faţă de valorile democraţiei europene după ce unul din primarii importanţi ai UDMR va semna actul de naştere al unui conflict interetnic cu urmări nefaste nu doar pentru români, ci şi pentru maghiari. In pixul primarului Antal Árpád stau multe, viaţa noastră toată poate fi decisiv influenţată de o banală semnătură pe o banală cerere.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2248 din 05.05.2014, autor Dumitru Manolăchescu

 

 

Consilierii români nu au participat la festivitatea de decernare a premiului Pro Urbe

Cei patru consilieri români din municipiul Sfântu Gheorghe au refuzat să participe, ieri, la festivitatea de decernare a premiului Pro Urbe, în semn de protest faţă de reducerea numărului acestor titluri onorifice şi implicit faţă de diminuarea şanselor cetăţenilor de etnie română de a obţine această distincţie.

În acest an, premiul Pro Urbe, ce se acordă de către Consiliul local municipal cu ocazia Zilelor Sfântu Gheorghe, a revenit profesorului de sport Keresztes Laszlo, fost inspector şcolar de specialitate, fost preşedinte al Consiliului Sportiv Judeţean Covasna şi fost director al Clubului Sportiv.

Ceremonia, desfăşurată în Sala Albastră a Bibliotecii Judeţene, a fost boicotată de cei patru reprezentanţi ai comunităţii româneşti din cadrul Consiliului local municipal, precum şi de o mare parte dintre românii distinşi în anii anteriori cu premiul Pro Urbe.

Nemulţumirea celor patru vine după ce Consiliul Local a luat decizia de a reduce numărul premiilor Pro Urbe de la patru, la unul pe an, la propunerea consilierilor UDMR, diminuând astfel şansele cetăţenilor români de a obţine acest titlu onorific din partea conducerii oraşului Sfântu Gheorghe. Consilierul local PSD, Rodica Pârvan este de părere că gestul făcut colegii săi UDMR-işti, de a convoca o şedinţă în momentul în care nici primarul nu era în oraş şi nici nu colegii români nu erau în formaţiune completă, fără a trece prin faţa comisiilor de specialitate, aşa cum prevede legea, este mişeleşte şi discriminatorie la adresa societăţii româneşti.

In şedinţa de săptămâna trecută aceasta a anunţat că cei patru consilieri locali români şi o mare parte dintre invitaţii societăţii româneşti la festivitatea de decernare a premiilor Pro Urbe, vor lipsi de la eveniment în semn de protest. Este un act de discriminare a locuitorilor români din Sfântu Gheorghe. Practic le-aţi luat dreptul de a beneficia de acest premiu în următorii 30 de ani, dacă atunci lucrurile se vor schimba Suntem foarte necăjiţi şi nu vorbesc în numele meu, ci şi al societăţii civile româneşti. E clar de ce aţi vrut să reduceţi numărul premiilor – aţi vrut să ne scoateţi din ecuaţie. Hotărârea a fost luată mişeleşte în şedinţă extraordinară, fără să treacă prin comisiile de specialitate. Vă returnez cu regret invitaţia, nu voi mai participa la decernarea premiilor şi nici societatea civilă românească nu-şi va mai trimite vreun delegat. E o jignire că nu ne-aţi informat în prealabil despre intenţia de a reduce numărul premiilor. Totdeauna, premiul acesta Pro Urbe a fost un măr al Discordiei. Am crezut că dumneavoastră sunteţi izbăvitorul, când aţi spus că putem să i-l dăm şi lui Gica Agrigoroaie. Când credeam că am găsit înţelegere, aşa păţim de fiecare dată: zicem că ne întindem mâna unul altuia, după care ne trântim uşa în nas a declarat în cadrul şedinţei, consilierul local PSD, Rodica Pârvan.

Nici ceilalţi colegi români ai doamnei Pârvan nu sunt de acord cu noul regulament aprobat de către fracţiunea UDMR, explicând că prin reducerea premiilor, şansele cetăţenilor de etnie română vor scădea vertiginos: A fost 12 la 2 în favoarea UDMR. Sentimentul meu este, şi le-am spus şi colegilor maghiari cu amărăciune, că prin măsura pe care au propus-o nu-şi mai respectă părinţii şi bunicii. Aş vrea să deschideţi porţi spre generaţiile tinere, ca ele să crească într-o ambianţă de normalitate, şi nu spre trecut, a spus Rădiţa Palela, consilier local al PSD.

Nici reprezentanţii PNL nu sunt de acord cu decizia luată de UDMR în şedinţa extraordinară din data de 4 aprilie, consilierul Mădălin Guruianu explicând că s-a ratat un moment de comuniune şi comunicare între membrii Consiliului, ceea ce atrage după sine dezavantajarea locuitorilor români în cursa pentru premiul onorific.

Primarul oraşului, Antal Arpad, care a lipsit de la şedinţa din 4 aprilie în care fracţiunea UDMR a votat schimbarea regulamentului, s-a arătat deranjat de atitudinea neîncrezătoare a consilierilor români, explicând că în alte oraşe nu există atâtea premii onorifice în fiecare an, iar că schimbarea nu s-a produs pentru a dezavantaja vreuna dintre cele două comunităţi. Acesta a spus că premiul nu se oferă pe baza unor criterii etnice, ci în funcţie de ceea ce au făcut de-a lungul timpului pentru comunitatea din Sfântu Gheorghe. Faptul că anul acesta premiul va ajunge la profesorul Keresztes Laszlo, este doar o coincidenţă, fără a însemna că de acum premiul va fi oferit doar membrilor comunităţii maghiare. In acelaşi context, primarul a amintit că anul trecut, premiile au ajuns la doi cetăţeni români: doamna doctor Cheresteş Zadurian Irma şi domnul profesor Străchinaru Petre, fără a fi vorba de avantajarea maghiarilor.

Eu cred că în şase ani de când lucrăm împreună, un lucru sigur aţi putut afla despre mine: nu mi-e frică, nu alerg din faţa responsabilităţilor, iar dacă am avut curajul să discut problema asta cu domnul preşedinte Grama şi cu domnul prefect, vă daţi seama că am curajul să o discut şi cu dumneavoastră. Dacă e ceva ce mă deranjează în această discuţie, este faptul că sunt extrem de multe prejudecăţi şi observ foarte multă neîncredere. Intr-adevăr, aş putea spune că aţi avea un motiv să nu aveţi încredere, în noi toţi, în cei 21, de a alege în fiecare an personalitatea cea mai reprezentativă, fără să ne uităm la ce naţionalitate are, sau că este Janos sau că este Ioan. Cred că anul trecut am dat dovadă de acest lucru, chiar dacă dumneavoastră vreţi să respingeţi acest lucru. Totuşi, anul trecut, doamna doctor a vorbit în limba română, pentru că nu cunoaşte limba maghiară. Cred că este o demonstraţie a faptului că dânsa este româncă. Chiar pe propunerea venită din partea comunităţii maghiare, noi am nominalizat o persoană care vorbea în limba română, la decernarea premiilor Pro Urbe. Chiar discutam că poate ar fi fost mai bine să o lăsăm pe dânsa pe anul acesta., a replicat primarul. In încheiere, Antal Arpad a subliniat că această atitudine creează şanţuri imense între comunităţi şi nu este un lucru bun.

Premiul Pro Urbe este o distincţie acordată de către Consiliul Local, locuitorilor oraşului Sfântu Gheorghe ce au împlinit vârsta de 70 de ani, şi care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea ori promovarea municipiului, au făcut donaţii substanţiale, au preîntâmpinat prin faptele lor producerea de evenimente deosebit de grave sau care au salvat vieţi omeneşti prin sacrificiul suprem. Acesta se acordă în fiecare an, în luna aprilie, cu prilejul sărbătoririi patronului spiritual al municipiului Sfântu Gheorghe.

Tot în aceeaşi direcţie, reprezentanţii UDMR din Consiliul Local sunt de părere că românii sunt cei care încearcă să obţină un favor pe baza minorităţii etnice. Miklos Zoltan, liderul UDMR din Consiliul Local a subliniat cele spuse de primar, explicând că Premiul Pro Urbe nu se acordă în funcţie de apartenenţă politică sau etnică., iar faptul că se doreşte acordarea unui singur premiu pe an, creşte valoarea distincţiei.

Anul acesta decernarea premiului a avut loc ieri, ultima zi a festivalului Zilele Sfântu Gheorghe. La festivitatea desfăşurată în Sala Albastră a Bibliotecii Judeţene din Sfântu Gheorghe, cei patru consilieri locali împreună cu o mare parte a românilor distinşi anii anteriori cu premiul Pro Urbe, au protestat împotriva deciziei majorităţii Consiliului cu privire la reducerea numărului de premii.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1109 din 05.05.2014, autor Maricela Dan

 

 

Broşuri privind autonomia ţinutului secuiesc, editate cu sprijinul UDMR în română şi engleză

O broşură editată în limbile română şi engleză, care explică succint ce presupune autonomia ţinutului secuiesc, a fost tipărită la iniţiativa asociaţiei Pro Regio Siculorum din Sfântu Gheorghe, cu sprijinul UDMR Covasna, în scopul explicării şi popularizării acestui concept pe plan naţional şi internaţional.

Potrivit pliantului, autonomia teritorială a ţinutului secuiesc înseamnă, în principal, recunoaşterea limbii maghiare ca a doua limbă oficială a regiunii alături de limba română, preluarea anumitor competenţe ale statului român de către un guvern regional, autonomie fiscală, precum şi drepturi şi garanţii pentru românii din zonă.

Preşedinta asociaţiei Pro Regio Siculorum, Benko Erika a declarat vineri, pentru AGERPRES, că majoritatea membrilor comunităţii maghiare ştiu ce presupune şi care sunt avantajele autonomiei teritoriale, însă în rândul comunităţii româneşti acest concept nu este înţeles corect şi se creează confuzii.

Am editat acest pliant pentru că vrem să vorbim deschis despre autonomie, vrem să arătăm despre ce vorbim atunci când vorbim despre acest subiect. In special românilor şi comunităţii internaţionale vrem să le explicăm care sunt ţelurile Secuimii, pentru că credem că membrii comunităţii maghiare au înţeles. Se creează confuzii, că se vrea independenţă, secesiune, stat în stat, iar noi vrem să arătăm concret ce s-ar întâmpla în regiune dacă s-ar obţine autonomie teritorială, a spus Benko Erika, care candidează pe lista UDMR pentru Parlamentul European.

Ea a menţionat că această broşură, precum şi publicaţia This is Szeklerland, au fost oferite şi reprezentanţilor Ambasadei SUA în România, care au vizitat recent judeţul Covasna

Potrivit textului din broşură, statul român şi-ar păstra atribuţiile în domeniul apărării, poliţiei, legislaţiei, colectarea de taxe, finanţe şi afaceri externe, iar guvernul provinciei ar decide la nivel local în domenii precum religie, cultură, limbă, educaţie, sport, sănătate, asigurări sociale, drumuri, locuinţe, transport public, turism, administraţie, comerţ, industrie, agricultură şi mediu.

Introducerea limbii maghiare ca limbă regională oficială a ţinutului secuiesc alături de limba română, înseamnă un bilingvism de facto în birourile şi serviciile publice, precum şi inscripţii bilingve în toate instituţiile din cadrul regiunii autonome. De asemenea, este nevoie de aplicarea proporţionalităţii etnice în serviciile publice şi în sistemul de guvernare, se arată în broşură.

În pliant se mai afirmă că autonomie fiscală înseamnă că majoritatea impozitelor şi taxelor locale achitate rămân în provincie pentru susţinerea instituţiilor şi administrarea acesteia. Cât priveşte drepturile şi garanţiile acordate românilor din secuime se menţionează că aceştia vor câştiga competenţe legate de chestiunile comunităţii lor, deci în fiecare administraţie publică locală îşi vor putea forma propria reprezentare şi vor putea decide în toate problemele comunităţii lor, cu alte cuvinte, se vor bucura de autonomie culturală şi vor beneficia de proporţionalitate etnică în instituţiile publice ale provinciei.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1114 din 12.05.2014, autor Oana Mălina Negrea

 

 

Parohia Ortodoxă Vâlcele Comunicat de presă

Referitor la materialul transmis mass-media de membrii filialei din Sfântu Gheorghe a HVIM, prin care aceştia protestează împotriva însuşirii pietrelor funerare maghiare din Transilvania şi transformarea acestora în monumente româneşti, cu referire la amplasarea recentă a unui monument pe raza comunei Vâlcele.

Monumentul, care odinioară a fost o piatră funerară maghiară, pentru restabilirea adevărului şi o corectă informare a tuturor celor interesaţi, Parohia Ortodoxă Vâlcele face următoarele precizări:

Placa de piatră pe care s-a aşezat o cruce şi o tablă din marmoră în amintirea primilor soldaţi români căzuţi pentru eliberarea Ardealului de Nord, de sub ocupaţia străină, în toamna anului 1944, a fost recuperată dintr-o groapă cu moloz situată în cimitirul ortodox central din Vâlcele. Pentru a nu fi distrusă, în urmă cu 7-8 ani, a fost adusă în tinda bisericii din Vâlcele. Pe această piatră a fost inscripţionat numele maghiarizat a unei credincioase ortodoxe române, membră a unei vechi familii româneşti din zonă, rămasă fără urmaşi.

Noi am recondiţionat această piatră funerară şi i-am dat o întrebuinţare nobilă, iar credincioasa Elisabeta – asemenea celorlalţi refugiaţi şi deportaţi români din Vâlcele – este înscrisă spre veşnică pomenire, în pomelnicul bisericii din Vâlcele.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1117 din 15.05.2014, autor preot paroh Ioan Tămaş

 

 

Sf. Gheorghe

30.05.2014

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita