Home Revista presei Revista Presei Româneşti, Nr. 06 / 18-31.03.2014

Revista Presei Româneşti, Nr. 06 / 18-31.03.2014

 

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

 

Revista Presei Româneşti

Nr. 06 / 18-31.03.2014

Dimensiuni ale convieţuirii interetnice

 

 

Revizionismul nostalgic

S-ar putea să fie puţintel pleonastic titlul, dar cred că rezistă ca idee. N-or să bage de seamă nici Viktor Orbán, nici Vladimir Putin ce nostalgie tautologică profundă macină gândirea unui editorialist minoritar în HarCov.

Prin vocea sa cea mai autorizată, Rusia lui Putin consideră că destrămarea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare tragedie geopolitică a secolului XX. Destrămaţi şi îndureraţi, ruşii lucrează acum la refacerea Uniunii Sovietice. Ucraina este o ţară mare, dar în faţa lui Putin şi a Gazprom nu contează mărimea, ci supunerea. Nu cred că Rusia se va opri până când Ucraina nu va pierde partea sa estică, apropiată valorilor unioniste. Nu neapărat prin război, ci prin persuasiune şi promisiuni de natură economică şi financiară.

Ungaria nu s-a împăcat niciodată cu distrugătorul Tratat de la Trianon, pe care îl consideră o cumplită nedreptate pentru toţi maghiarii din lume, dar mai ales pentru cei rămaşi în fostele teritorii ale Ungariei Mari. Vecinii noştri văd doar cu ochii minţii refacerea Ungariei Sfântului Ştefan, sperând ca măcar Ardealul să fie al Ungariei într-o perioadă de timp previzibilă.

Sunt şi diferenţe, dar şi apropieri între aceşti revizionişti nostalgici. Diferenţele ţin de putere şi metode. Ruşii îşi folosesc armata şi conaţionalii din fostele republici sovietice. O fac la modul dur, nemilos, în dispreţul Europei şi al întregii lumi. Ucraina nu va rezista financiar şi economic presiunilor Rusiei, cu atât mai mult cu cât marile puteri euro-atlantice sunt legate prin mii de fire, mii de afaceri, miliarde de euro şi dolari de Rusia. In consecinţă, Europa şi America vor vorbi mult şi vor face puţin pentru Ucraina.

Ungaria n-are forţa armată a Rusiei (aoleu, ce-ar face dacă ar avea-o…), dar are punctele ei de sprijin necondiţionat în Transilvania. Nu doar la administraţia maghiară din HarCov şi la susţinerea populaţiei din zonă mă gândesc, ci şi la arma dublei cetăţenii, folosită mai ales în acest an electoral. Ca să-i lămurească pe cetăţenii româno-maghiari să-i voteze, politicienii unguri şi-au trimis armate întregi de lobbişti prin oraşele Transilvaniei şi nu numai – la Galaţi, de pildă, Ziua maghiarilor a fost sărbătorită de vreo 30 de familii de maghiari, la activitate participând prefectul judeţului şi alte autorităţi locale. Armatele astea de tineri de la vreo patru partide considerate extremiste inclusiv în Ungaria se simt în România ca acasă. Cunosc oamenii, cunosc terenul şi, mai presus de orice, cunosc punctele slabe ale politicienilor români: cearta permanentă, schimbarea perpetuă, disoluţia autorităţii statului român.

Nostalgicii revizionişti din Ungaria şi România au primit un ajutor la care nici nu cutezau să se gândească: referendumul neconstituţional din Crimeea. Curat neconstituţional, coană Angela, dar ocupaţi Crimeea! Cu alte cuvinte, încă un precedent în favoarea tezei că graniţele pot fi schimbate chiar şi în Europa Centrală prin forţa armelor şi tupeul unor lideri politici, fără teama unor sancţiuni sau a izolării economice. Sigur, Ungaria nu-i Rusia, dar încercarea moarte n-are, nu?! Am înţeles perfect, prin urmare, mesajul transmis de însuşi vicepremierul Ungariei, aflat în Covasna zilele trecute: ce au voie alţii, ce pot alţii trebuie să poată şi maghiarii din Transilvania. Avem Catalonia, avem Kosovo, avem Crimeea, de ce n-am avea şi Ţinutul Secuiesc ori Regiunea Autonomă Maghiară?!

Singura problemă pentru revizioniştii maghiari nostalgici pare să fie reacţia societăţii civile româneşti, care s-a trezit din pumni, cum ar zice Doroftei, şi a luat poziţie împotriva invadării spaţiului transilvan de lobbişti reprezentând Jobbik, Garda Maghiară şi alte partide extremiste din Ungaria. Sunt toate şansele ca măcar câţiva dintre aceştia, foarte apropiaţi revizionismului rus, să fie consideraţi indezirabili pe teritoriul României.

Pe de altă parte, ca să fim corecţi şi obiectivi până la capăt, va trebui să ne cenzurăm pornirile unioniste faţă de Republica Moldova. Să recunoaştem că ne place dubla lor cetăţenie moldoveano-română, dar nu agreăm deloc dubla cetăţenie româno-ungară a circa 150.000 de conaţionali. Va trebui să ne hotărâm ce vrem, pentru că nu putem merge pe două biciclete în acelaşi timp.

Trezirea la realitate a societăţii civile, obligată să reacţioneze faţă de acţiunile ofensive ale liderilor unor partide maghiare revizioniste din Ungaria şi România, poate fi un câştig pe termen lung al întregii societăţi româneşti, care îşi poate redobândi demnitatea şi unitatea. Este un paradox la care abia îndrăznesc să sper, nu cumva să dispară.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2218 din 18.03.2014, autor Dumitru Manolăchescu

 

 

Un băiat fotografiat cu Drapelul României de Ziua maghiarimii, ameninţat pe un site de socializare

Un băiat care s-a fotografiat cu Tricolorul românesc la manifestările organizate în municipiul Sfântu Gheorghe cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni şi a postat poza pe un site de socializare a fost ameninţat de mai multe persoane.

Fotografia a fost făcută pe 15 martie în apropierea statuii domnitorului Mihai Viteazul din centrul municipiului Sfântu Gheorghe, la câteva sute de metri de locul festivităţilor. In fundal se văd Prefectura, Consiliul Judeţean Covasna, scena şi zeci de participanţi fluturând steaguri secuieşti şi steaguri roşu, alb şi verde.

Printre cei peste 300 de utilizatori ai reţelei care au comentat pro şi contra fotografia se numără câţiva de etnie maghiară care îl ameninţă cu bătaia.

Tânărul este susţinut pe reţeaua de socializare de Sabina, o elevă din oraşul Covasna care anul trecut, de Ziua maghiarilor, a fost ameninţată cu moartea pentru că a venit la şcoală cu o bentiţă tricolor pe cap. Sunt alături de tine Cosmin şi te susţin pentru că am trecut şi eu prin asta… să nu-ţi fie teamă. Gestul tău este unul de normalitate totală şi nu are nevoie de vreo justificare! Bravo!, a postat Sabina.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1079 din 18.03.2014, autor Oana Mălina Negrea

 

 

Indezirabili cu vodcă şi cazacioc

Patru membri ai unor partide şi organizaţii extremiste din Ungaria nu mai sunt doriţi pe pământul României vreme de un an de zile. Cu această extrem de drastică măsură, Guvernul României a pus la punct convieţuirea interetnică în România şi bunele relaţii cu vecinii unguri. Nu mai avem probleme cu maghiarii din interior şi exterior: în interior România este arbitrată de UDMR, iar din exterior nu mai intră picior de extremist graţie ministrului Oprea şi preşedintelui Băsescu. Să ne fie de bine!

Asiguraţi de bune relaţii dinspre partea ungurească, tocmai când ne gândeam să sărbătorim victoria Guvernului asupra extremiştilor maghiari ne sugrumă vestea că Republica Moldova e pe cale să piardă Transnistria. O provincie mai mult decât autonomă a Moldovei, care n-are nici o treabă cu Moldova şi vrea la Rusia. Aşa cum vrea şi o altă provincie autonomă a Republicii Moldova, locuită de nişte găgăuzi care, pentru că nu prea ştiu ce sunt, le place să se considere ruşi.

Este o invazie de referendumuri şi transferuri de putere de la o republică la alta din cadrul fostei URSS. Exemplul Crimeii este molipsitor, nostalgicii ruşi îşi vor înapoi Uniunea şi acţionează în acest sens în toate fostele republici. Sau aproape în toate, pe noi interesându-ne cele din apropierea hotarelor României. Micile republici se trag spre puternicul stat rus, care le oferă protecţie sub formă de gaz, petrol şi vodcă – elemente vitale în fosta Uniune Sovietică, un imperiu atât de rece încât, fără ele, democraţia nu rezistă.

Refacerea URSS este vrerea noului ţar. Aclamat şi adulat de ruşii din fosta Uniune, Putin a ales calea confruntării cu Occidentul, revenind la un război rece care se poate transforma oricând într-unul fierbinte, extrem de fierbinte şi extrem de periculos pentru întreaga lume. In acest război, amănunte precum Crimeea, Transnistria, Georgia, Găgăuzia, Moldova nici nu contează. Ruşii se închină la icoana lui Putin şi jură cu mâna pe crucea crestată pe Kalaşnikovul cu care au cucerit Germania nazistă: Facă-se voia ta, împărate, te vom urma până la victoria finală.

Victoria finală este, desigur, refacerea Uniunii Sovietice. Lucru oarecum simplu de înfăptuit, câtă vreme Rusia lui Putin culege roadele unei politici perverse a tuturor preşedinţilor ruşi: aceea a conflictelor îngheţate. Mihail Gorbaciov a lăsat doar impresia că dezintegrează definitiv URSS, de fapt eroul Occidentului a lăsat moştenire nişte conflicte latente în interiorul unor ţări cu probleme, cum ar fi Georgia, Ucraina, Moldova. Bazat pe prezenţa masivă a populaţiei ruse în aceste ţări, ţarul Putin trece acum la acţiune, reconstruind din frânturi o nouă Uniune Sovietică. Un vis irealizabil pentru orice minte normală, pentru că n-ar însemna decât apariţia unor noi conflicte îngheţate, noi războaie, noi disensiuni.

Plus un război rece care n-ar fi deloc benefic unei Rusii slăbite economic şi dezorientate social. Am văzut o demonstraţie la care au participat 50.000 de ruşi, la Moscova, în favoarea Ucrainei. Este un semn, vor urma, cu siguranţă, şi altele. SUA şi Uniunea Europeană nu vor putea asista impasibile la loviturile de forţă ale lui Vladimir Putin. Mai devreme sau mai târziu marile puteri se vor trezi, vor înţelege jocul ticălos al Rusiei revizioniste şi vor izola această ţară. Nu-mi dau seama cu ce urmări, ruşii ştiu să trăiască sub blocadă – vezi Stalingradul anilor 1940.

Cineva m-a întrebat zilele trecute: de ce SUA se pot angaja în tot felul de bătălii, oriunde-i taie capul, şi Rusia nu? De ce se poate amesteca America în Irak, în Iugoslavia, în Africa şi Orient fără ca nimeni să le poată spune ceva?

Am regăsit întrebările astea în discursul ţinut marţi de Vladimir Putin în faţa Dumei de Stat a Rusiei. Eu unul ştiu un singur răspuns: amestecul SUA în politica unor state suverane înseamnă un aport de democraţie în zone dictatoriale, fără să putem exclude evidente interese economice. Războiul rece pe care se pregăteşte să-l declare Rusia în încercarea de a reconstrui URSS este un atac împotriva democraţiei de factură occidentală, vizând întoarcerea la un autoritarism discreţionar de tip bolşevic. Nu am niciun strop de încredere, din foarte multe motive, în democraţia sovietelor lui Putin. In anii 90, când mă bucuram de dezordinea creatoare de monştri înfăptuită de Gorbaciov în Uniunea Sovietică, tatăl meu, cunoscător al sufletului rus după o îndelungată experienţă de război, m-a avertizat: Ruşii nu vor renunţa niciodată la Uniunea Sovietică, aşa cum nu vor renunţa la Tolstoi, cazacioc şi vodcă. Avea dreptate…

Să ne pregătim, aşadar, de un război rece. De data asta, însă, vom fi de partea corectă şi ne vom încălzi cu whisky şi bere nemţească.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2219 din 19.03.2014, autor Dumitru Manolăchescu

 

 

Tânărul ameninţat pentru că a purtat tricolorul românesc de Ziua maghiarimii a depus plângere la Poliţie

Tânărul care s-a fotografiat cu tricolorul românesc la manifestările organizate în municipiul Sfântu Gheorghe cu prilejul Zilei maghiarilor şi a fost ameninţat cu bătaia de mai multe persoane după ce a postat poza pe un site de socializare, a depus marţi plângere la Poliţie.

Şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie (IJP) Covasna, dr. Ioan Popa a declarat pentru AGERPRES că tânărul este minor şi a venit însoţit de un membru al familiei. Popa a menţionat că în baza acestei plângeri Poliţia va demara cercetări pentru identificarea persoanelor care l-au ameninţat.

Vă pot spune că în cursul acestei dimineţi tânărul s-a prezentat la Poliţie pentru a depune o plângere. A venit însoţit de un membru al familiei. Vom înregistra plângerea şi vom face verificări să vedem cine sunt persoanele care l-au ameninţat, a spus comisarul şef Ioan Popa.

Referindu-se la un caz similar petrecut anul trecut, în care a fost implicată o elevă din oraşul Covasna, Sabina, ameninţată cu moartea pe un site de socializare pentru că de Ziua maghiarimii a venit la şcoală cu o bentiţă în culorile drapelului României, Ioan Popa a menţionat că persoana care a postat ameninţările a fost identificată, iar dosarul a fost înaintat Parchetului spre soluţionare.

Noi ne-am făcut treaba. Persoana a fost identificată, s-a început urmărirea penală, dosarul se află la Parchet, a spus Ioan Popa, precizând că este vorba despre un cetăţean care locuieşte lângă Budapesta şi care şi-a recunoscut fapta.

Tânărul ameninţat cu bătaia s-a fotografiat cu steagul tricolor înfăşurat în jurul gâtului pe data 15 martie în apropierea statuii voievodului Mihai Viteazul din centrul municipiului Sfântu Gheorghe, la câteva sute de metri de locul în care se desfăşurau manifestările dedicate Zilei maghiarilor de pretutindeni. In fundal se văd Prefectura, Consiliul Judeţean Covasna, Primăria, scena şi zeci de participanţi fluturând steaguri secuieşti şi steaguri roşu, alb şi verde.

Printre cei aproape 900 de utilizatori ai reţelei care au comentat pro şi contra fotografia se numără câţiva de etnie maghiară care l-au ameninţat pe băiat cu bătaia. Tânărul este susţinut pe reţeaua de socializare de Sabina care scrie: Sunt alături de tine Cosmin şi te susţin pentru că am trecut şi eu prin asta… să nu-ţi fie teamă. Gestul tău este unul de normalitate totală şi nu are nevoie de vreo justificare! Bravo!

În mai multe postări, Cosmin spune că nu înţelege cu ce a deranjat pe cineva această fotografie, menţionând, totodată, că pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României, a fost înjurat şi huiduit de un grup de maghiari.

Pot să îşi arate iubirea faţă de ţară, dar ei vor autonomie, ne vor pământul. Atât timp cât eu de 1 Decembrie am fost înjurat şi huiduit…no ofense, dacă ei nu oferă respect…nici eu nu le ofer, m-am săturat de situaţia asta, mă simt străin. De 1 Decembrie am fost înjurat şi huiduit de către un grup de unguri. Nu am deranjat cu absolut nimic manifestările făcând această poză, a postat tânărul pe pagina sa de socializare.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1080 din 19.03.2014, autor Oana Mălina Negrea

 

 

Scrisoare deschisă unui tânăr român care se simte străin la el acasă

Dragă Cosmin, ai ajuns, probabil fără să vrei, vedetă la televiziunile de ştiri. Te-ai îmbrăcat în tricolor şi, de Ziua Maghiarimii, ţi-ai făcut o poză selfie având ca fundal o mulţime de steaguri ungureşti şi secuieşti. Ai repetat, până la un moment dat, gestul tinerei eleve din Covasna, care anul trecut, tot de Ziua Maghiarimii, s-a dus la şcoală cu bentiţa tricoloră pe cap, riscând înjurături şi ameninţări din partea unora care iubesc alte culori şi alt drapel.

Tu ai avut grijă să nu arăţi cele trei culori din drapelul naţional românesc decât pe Facebook. Te-ai postat în preajma statuii lui Mihai Viteazul şi, cu spatele la manifestarea din faţa Teatrului Maghiar, ţi-ai arătat curajul juvenil. Ca să fiu sincer, n-am înţeles foarte exact mesajul, nici riscul pe care ţi l-ai asumat – pentru că era previzibil conflictul ce va urma. Nu cred că ai vrut să naşti încă un conflict. Suntem destul de mari ca să ştim că drapelele ard fără flacără. Trei culorile lor şi trei culorile noastre ard inimi, nasc pasiuni, provoacă şi întunecă minţi.

Ai explicat gestul afirmând că te-ai săturat de tot ce se-ntâmplă în materie de relaţii interetnice, că te simţi străin la tine acasă, că dacă ei nu oferă respect, nici tu nu le oferi. Te-ai săturat de mizeriile lor şi-ai reacţionat ca şi cum te-ai fi aflat la Ziua oraşului Caracal, afişându-te, în cel mai firesc mod, îmbrăcat în tricolorul românesc. Da, la Caracal poţi face asta la orice oră din zi şi din noapte şi nu doar pe Facebook, dar Caracalul nu e Sf. Gheorghe şi nici invers. Oricât ar spune politicienii că maghiarii vor avea tot atâta autonomie teritorială la Sf. Gheorghe câtă au caracalenii la Caracal, asta rămâne o poveste cu care nu e bine să te laşi legănat. Pentru că aceiaşi politicieni care azi se războiesc cu autonomia pe criterii etnice, mâine se roagă de UDMR să vină la Guvernare, promiţându-le orice, oricât, oriunde. Victimele suntem şi noi, şi ei, pentru că şi românii, şi maghiarii sunt minţiţi.

Ai avut parte de o reacţie disproporţionată din partea lor, ameninţări cu moartea şi altele de acest gen, care te-au obligat să declari incidentul la Poliţie. Dar cu timpul vei învăţa şi tu, aşa cum am învăţat eu în 45 de ani de când trăiesc în Sf. Gheorghe, că iubirea de ţară se poate consuma şi în linişte, fără martori ostili, fără să te expui unor riscuri inutile.

Mă gândesc în acelaşi timp ce s-ar fi întâmplat dacă de 1 Decembrie, Ziua noastră Naţională, un maghiar s-ar fi pozat înfăşurat în drapelul Ungariei, având ca fundal statuia lui Mihai Viteazul şi românii agitând steaguri tricolore, după care ar fi pus totul pe Facebook, cu disimulată inocenţă. Cum am fi primit noi, românii, acest gest? Am fi gândit, oare, ca nişte înţelepţi ce nu suntem că şi noi, şi ei suntem minoritari, ceea ce explică tot felul de frustrări şi gesturi neaşteptate? Sau am fi gândit, de pildă, că şi ei, ca şi noi, au momente când nu se simt acasă nici măcar în HarCov?! N-aş prea crede. Probabil că ne-am grăbi să-i invităm să plece de unde-au venit, cum facem de obicei când reacţionăm la extremismul lor, ignorând că şi ei, în replică, ne vor invita să facem acelaşi lucru. Cui foloseşte lupta asta oarbă? Exclusiv politicienilor de toate culorile, care trăiesc din frustrările şi nemulţumirile şi certurile noastre permanente.

Ceva bun s-a întâmplat totuşi, chiar dacă, după apariţiile eroice ale unor patrioţi români la unele posturi TV, aş fi zis că batalioane de unguri îi vor face bucăţi pe români în cel mai scurt timp. S-a întâmplat că în apărarea ta şi a convieţuirii noastre cu majoritarii din zonă a sărit tânărul Robert Bedohazi, care a arătat o gândire de om matur. Iată ce a spus el: Nu pot să înţeleg de ce ne răzbunăm. Nu putem fi prieteni şi să luptăm împreună? Dacă ne luptăm în fiecare zi, în fiecare minut pierdem timpul şi şansa pentru a construi un viitor comun, unde să trăim în pace, armonie, prietenie şi înţelegere. Gest frumos, vorbe deştepte. Ideea este: nu ne ajunge că oricum trăim prost, că n-avem viitor şi speranţe prea multe, mai trebuie să ne şi luptăm între noi pentru o poză, pentru o bentiţă, pentru o tăbliţă indicatoare?

Din toată povestea asta care, sper, se va încheia fără victime eu am înţeles un lucru: Cosmin e mândru că e român şi are dreptate când spune că s-a săturat să se simtă ca un străin la el acasă, în ţara lui. Robert e mândru că e maghiar dar, cu siguranţă, nu se simte deloc acasă când prietenul lui este înjurat şi ameninţat cu moartea pentru o poză selfie pe Facebook. Tara lui Cosmin şi ţara lui Robert e una singură, ea se cheamă România. Ce-ar fi ca măcar tânăra generaţie să înţeleagă că există mult mai multe lucruri care ne unesc decât ne despart în această patrie comună? Robert arată că acest lucru este posibil. Sunt convins că şi Cosmin va înţelege câtă nevoie avem şi unii, şi alţii să ne menajăm sensibilităţile, frustrările şi sentimentul naţional, oricare ar fi reprezentarea lui.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2220 din 20.03.2014, autor Dumitru Manolăchescu

 

 

Noi suntem de vină, fraţi români!

Da, noi suntem de vină pentru manifestările horthiste petrecute pe teritoriul României pe 10 şi 15 martie a.c., aşa cum suntem de vină pentru toate acţiunile ungureşti, din ultimul sfert de veac, de destabilizare a Statului Român naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil (Art. 1 din Constituţie). De ce? Pentru că le permitem, fraţilor, pentru asta. Un vechi proverb zice că prost nu este cel care mănâncă şapte pâini, ci cel care i le dă. Ori noi, marea majoritate a românilor, s-o recunoaştem, ne uităm de 24 de ani la ăştia ca vaca la poarta nouă, cum ne dau ei lecţii de europenism, democraţie, conduită şi civilizaţie. Altfel… pe banii noştri şi în ţărişoara noastră dragă.

Stau câteodată şi mă gândesc cum mai e cu putinţă ca România să mai fie, măcar aşa, parţial, dodoloaţă şi singura explicaţie pe care o găsesc plauzibilă este că datorită Bunului Dumnezeu se mai întâmplă încă asta. Pentru că, să recunoaşte, noi – poate nu toţi, dar în orice caz majoritatea (un bun prieten nu uită să-mi amintească mereu cât de nocive sunt generalizările) – suntem cam restanţi la capitolul apărării cu demnitate a României. Si-au vărsat ei, înaintaşii noştri, sângele pentru ca noi să avem, în sfârşit, după secole de aşteptare, Tara mare, frumoasă şi bogată (că de aia o vor toţi), însă de la căderea comunismului încoace suntem ceva de speriat cum ne raportăm la ea, la Grădina Maicii Domnului, cum plastic îi spunea, în 1999, la Bucureşti, însuşi Papa Ioan Paul al II-lea.

Ştiu, veţi spune, ca şi prietenul meu, că nu noi suntem de vină pentru că sunt permise în România, ca nicăieri în statele care deţin în prezent teritorii din fosta himeră numită Ungaria Mare, manifestările ungureşti şovine, separatiste, segregaţioniste, iredentiste, revizioniste şi revanşarde. Veţi spune că de vină sunt ăia pe care i-am votat, că le permit şi se încârdăşesc cu ei, şi că, pe deasupra, se mai lasă dirijaţi şi de indicaţiile preţioase venite din Vest. Adevărat. Numai că atunci când într-un stat, care înseamnă totalitatea cetăţenilor şi teritoriului său, ordinea constituţională este obstrucţionată şi încălcată de chiar cei pe care tu, ca cetăţean, i-ai pus acolo ca să-ţi facă şi să-ţi dirijeze regulile în societate – că, nu-i aşa, nu putem guverna toţi 22 de milioane -, ei bine, atunci ai dreptul, dar şi obligaţia ca să-i opreşti, nu să stai şi să asişti cu zecile de ani la umilinţa şi batjocura la care te supun minoritarii cu complicitatea şi trădarea guvernanţilor tăi. Cu reguli democratice, fireşte, nu vă gândiţi la altceva.

Sincer vă spun, eu unul m-am săturat să mai caut vinovaţii pe la organizaţiile horthyste din Tară şi de la Budapesta, fireşte, în frunte cu udemeriştii (că liderii ăştia ai ungurilor sunt toţi o apă şi-un pământ, nu unii mai radicali şi alţii mai moderaţi, cum îi consideră, fals, analiştii de trei surcele de pe Dâmboviţa). Or fi şi ungurii vinovaţi, căci nici acţiunile lor cu idealuri de cotropire ori tupeul fantastic de care dau dovadă în raport cu noi, românii, n-or fi scoase din balamaua de la uşa bisericii, dar vă repet încă odată – vorba maestrului din Găgeşti, prost nu este cel care mănâncă şapte pâini, ci cel care i le dă.

In final, încă o întrebare, retorică desigur: ce ne facem dacă, Doamne fereşte!, într-o bună zi (sau, mai degrabă, rea) oboseşte Dumnezeu cu noi. Ce ne facem atunci? Din păcate o spun, probabil că vom fi luaţi ca din oală şi ne vom pierde teritorii, exact cum au fost luaţi acum ucrainenii, surprinşi şi ei de mutarea Tarului ca şi ăia care credem noi că ne vor apăra, adică NATO şi Uniunea Europeană.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 258 din martie 2014, autor Doru Decebal Feldiorean

 

 

Comemorarea secuilor, un marş autonomist ilegal în toată regula!

Ziua de 10 martie, declarată fiind Ziua Libertăţii Secuilor, a fost marcată de organizarea şi la Târgu-Mureş a unui miting, la care au participat circa 3000 de persoane. Au fost prezenţi reprezentanţi ai filialelor judeţene, din Mureş, Harghita şi Covasna, ai UDMR, PPMT, PCM, CNMT, CNS, cât şi reprezentanţi din Ungaria ai Partidului Jobbik, ai Mişcării celor 64 de Comitate, ai Gărzii Maghiare, precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor susţinătoare a secuilor din Catalonia, Polonia, Belgia şi Turcia.

Discursurile au fost axate pe ideea separatismului, incitând populaţia la scandări de lozinci precum: Autonomie, Ţinutul secuiesc nu este România şi altele.

Miting comemorativ la Monumentul Secuilor Martiri

La data de 10 martie este sărbătorită, cum spuneam, pentru al doilea an consecutiv, ziua declarată a Libertăţii Secuilor. La Monumentul Secuilor Martiri din Târgu-Mureş s-au adunat, deci, 3.000 de participanţi, veniţi la faţa locului cu peste 50 de autocare, pentru a-i comemora pe cei trei martiri executaţi în acel perimetru, drept măsuri represive pentru ceea ce s-a apreciat a fi fost Revoluţia din 1854, eveniment de la care s-au scurs 160 de ani.

Acţiunea comemorativă a fost organizată de Consiliul Naţional Secuiesc, cu desfăşurare în municipiul Târgu-Mureş de la ora 17. Alăturat monumentului s-a ridicat o scenă pentru programul artistic. A fost desfăşurat şi un steag al ţinutului secuiesc, în lungime de 250 de metri.

Comemorare doar în treacăt…

La ora stabilită pentru începerea programului comemorativ, a luat cuvântul Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc. Discursul său a fost bazat exclusiv pe problematica autonomiei teritoriale a judeţelor pe care le consideră că le-ar aparţine de drept celor ce se declară secui. In demersurile pe care le fac ei, cei care spun că sunt secuii, sunt sprijiniţi, nu doar de diferite organizaţii din străinătate, ci şi de Guvernul Ungariei, a afirmat Izsak Balazs. Problema autonomiei atunci va fi realizabilă când şi România va fi convinsă să fie cu noi, a declarat apoi Balazs în alocuţiunea sa. A urmat Iquer Meroido, din partea Partidului Naţional Basc, care a dat citire scrisorii lui Antoni Obtuzar, preşedintele partidului, apoi Sandor Krisztina a dat citire scrisorii lui Laszlo Tokes, absent de la evenimentul de la Târgu-Mureş. Le-a venit rândul, în continuare, şi lui Biro Zsolt, preşedintele Partidului Civic Maghiar, Gunter Dangen din Belgia, din partea EFA, Toro T. Tibor, preşedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania, Marga Faroi Mungio din Catalonia şi Szabolcs Attila, primar din Ungaria. In cele din urmă, Izsak Balazs a dat citire Declaraţiei adunării din acea zi, a anunţat că o delegaţie alcătuită din liderii organizaţiilor prezente se va deplasa la Prefectură pentru a înmâna declaraţia prefectului judeţului Mureş, Corneliu Grosu, şi a invitat participanţii să-i însoţească, mergând pe trotuare, întrucât circulaţia rutieră nu a fost oprită. Apoi, s-au intonat imnurile Ungariei şi al secuilor şi s-a trecut la depuneri de coroane la Monumentul Secuilor Martiri.

Trebuie spus că aceasta a fost o manifestare comemorativă numai cu numele, în realitate fiind vorba de o manifestare a unor etnici maghiari cu scopul precis de incitare a populaţiei în vederea separării teritoriale faţă de România. Comemorarea secuilor martiri s-a făcut, de fapt, doar prin intercalarea între vorbitori a istorisirii unor episoade din vremurile de demult.

Deplasare agitată spre Prefectură, fără finalizare

Cu toate că nu a fost autorizat Marşul de protest al presupuşilor secui, el s-a desfăşurat totuşi. Iată o dovadă în plus că ei nu au nici o lege în Tară aceasta, chiar dacă decizia de interdicţie a marşului a fost dată de o instanţă de judecată. Cu toate acestea, din unele declaraţii neoficiale, a rezultat că organizatorii ar fi primit, totuşi, aprobarea prefectului judeţului Mureş, Corneliu Grosu, pentru a se desfăşura acel marş de la Monumentul Secuilor Martiri la Prefectură. Marşul s-a făcut pe trotuare, forţându-se în mai multe rânduri cordonul format de oamenii de ordine pentru a pătrunde pe partea carosabilă a străzii, cu agresiuni de toate felurile: aruncări de petarde către oamenii legii, îmbrânceli, desfăşurări de steaguri şi pancarte antiromâneşti, scandări de lozinci precum Vesszen a Trianon! (Să piară Trianonul!), Szekely fold nem Romania (Ţinutul Secuiesc nu este România), Ithon vagyunk (Suntem acasă), Bocskorosok menyenek haza (Opincarii să plece acasă), Budos olah (Valah împuţit) şi altele.

In faţa Prefecturii Judeţului Mureş delegaţia nu a fost primită de nici o oficialitate. Cu toate că Izsak Balazs i-a anunţat pe participanţii la manifestaţie, sosiţi în Piaţa Victoriei, în faţa Palatului Administrativ, că ar fi predat declaraţia secuilor din acea zi către Prefectura Mureş, a minţit, pentru că acel lucru nu s-a întâmplat. Garda Secuiască, echipată de carnaval, în uniforme de husari, cea care a stat de strajă şi la Monumentul Secuilor Martiri, de data aceasta a împrejmuit Monumentul Latinităţii, împreună cu un grup de tineri.

Seara zilei s-a încheiat cu întoarcerea spre domiciliu a celor ce s-au manifestat în Târgu-Mureş, cât şi cu un program cultural desfăşurat la Palatul Culturii, unde au fost acordate distincţii.

Impresii

Cu toate că cică am asistat la o manifestare comemorativă a secuilor, aşa-zişii reprezentanţi ai lor care au urcat pe scenă numai secuieşte nu au vorbit; băieţii şi-au cam pierdut accentul şi jargonul. In fine, am mai remarcat că manifestarea nu a fost deloc una comemorativă, ci una vădită de protest împotriva Statului Român care le asigură traiul de zi cu zi şi bunăstarea, de unde putem trage concluzia că indivizii aceştia vopsiţi în secui au dat dovadă de o crasă lipsă de respect faţă de, zic ei, înaintaşii lor şi de memoria acestora.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 258 din martie 2014, autor Viorel Conţiu

 

 

Ziua maghiarilor de pretutindeni, un nou prilej de invocare a autonomiei

Ziua de 15 martie 2014 – Ziua maghiarilor de pretutindeni, în municipiul Târgu-Mureş a debutat cu un scurt program comemorativ ce a avut loc la statuia poetului de origine sârbă Petofi. Din respect faţă de cel care a devenit poetul naţional al ungurilor, poate că va fi în viitor şi Sandor, fiindcă pe soclul monumentului nu-i apare decât numele de familie, nu şi cel de botez. Sau poate că nu a fost botezat şi nu are prenume…

Kisgyorgy Levente, preşedintele organizaţiei judeţene Jobbik, a declarat următoarele: In anul 1848, toate naţiunile practic luptau pentru libertate. Practic, în armata austro-ungară erau şi maghiari, şi români, sârbi, croaţi, era o naţie foarte mare care lupta pentru aceleaşi drepturi, practic. Acum am primit aceleaşi drepturi de la UE, dar nimic nu se realizează. Cum vedem, Uniunea Europeană ne foloseşte şi pe români şi pe maghiari practic ca să fim un depozit de gunoi. Ne aduc orice (marfă) de calitate proastă, ne aduc deşeuri. Practic acum facem acelaşi război, numai că, la acel timp era în alte forme, acum se face, mai degrabă, pe cale diplomatică… Mesajul meu pe care-l transmit astăzi, către populaţia română, maghiară şi conducerea şi Guvernului României este că luptăm încontinuu pentru autonomia secuiască, din care motiv, deci, dacă obţinem autonomia secuiască, ce este şi în alte ţări din Europa, deci toată populaţia din zona respectivă trăieşte mult mai bine din punct de vedere economic. Momentan asta vedem că foarte mulţi bani se duc la Bucureşti şi foarte puţin se întorc. Faţă de domnul prefect, tot respectul meu. Mai avem momente când nu suntem pe aceeaşi undă de frecvenţă cu domnul prefect, dar tot respectul pentru dânsul, care a luat apărarea Mişcării Jobbik din Ungaria şi a Noii Gărzi Maghiare, fiindcă Jobbik şi Garda Maghiară au demonstrat paşnic, cu steaguri secuieşti, nici măcar lozinci nu au strigat. Măsura interzicerii membrilor Jobbik ca ei să intre în ţară, eu o văd că de fiecare dată când UDMR ajunge la putere, cu cartea asta naţionalistă, aşa-zisă carte maghiară, toţi fac scandal pentru a fi scandal, mai ales fiindcă se apropie alegerile pentru Bruxelles… Guvernul maghiar ar trebui să apere toţi cetăţenii maghiari. Eu am dublă cetăţenie. Guvernul ar trebui să-i apere pe cetăţenii săi orice s-ar întâmpla. De exemplu, organizaţia Jobbik, de la înfiinţarea ei, zi şi noapte se luptă pentru cetăţenii maghiari. Fiecare cetăţean, român, maghiar, poate deveni membru al partidului Jobbik. Din acel moment poate ajunge şi pe poziţia de prim-ministru. Nu pot spune acelaşi lucru despre FIDESZ sau alte formaţiuni din Ungaria care nu-şi fac prezenţa la manifestările de autonomie…

La manifestările de la statuia lui Petofi au participat circa 30 de persoane.

Mesaje la Monumentul Secuilor Martiri

De la ora 14, manifestările zilei au continuat la Monumentul Secuilor Martiri, eveniment la care au participat circa 1.000 de persoane. In deschiderea manifestărilor, Miholcsa Jozsef a făcut o prezentare a istoriei husarilor. Denes Elod, preot reformat, a ţinut o slujbă de binecuvântare. A urmat alocuţiunea viceprimarului municipiului Târgu-Mureş, Peti Andras, preşedinte al organizaţiei municipale UDMR. Apoi, Soos Zoltan, vicepreşedintele organizaţiei judeţene UDMR, a dat citire mesajului premierului Victor Ponta, Hidvegyi Balazs, parlamentar ungur,a citit mesajul Parlamentului ungar, iar Lukacs Bencze Akos, consulul Ungariei la Miercurea-Ciuc, a citit mesajul premierului Orban Viktor. După alte câteva alocuţiuni, a venit momentul depunerii de coroane.

Fostul ministru UDMR Borbely Laszlo, prezent la eveniment, a afirmat: Cred că autonomia nu este un concept de care să ne fie frică. Slavă Domnului, în România descentralizarea, autonomia locală, faţă de ceea ce a fost acum zece, cincisprezece ani, este cu totul altceva. Avem posibilitatea să aducem decizia mai aproape de cetăţean. Haideţi să nu fetişizăm acest concept de autonomie, care este un concept subsidiar cu autonomia, cunoscut în toată Europa. Sunt unele ţări cum este Tirolul de Sud, cum este în Spania, unde autonomia este mai dezvoltată. Haideţi să discutăm cu argumente şi eu cred că nu este nici o problemă, că eu cred că ceea ce zicem noi, vă repet, din 1993, o spunem în fiecare an, majoritatea românească trebuie să accepte aceste lucruri cum a acceptat multe doleanţe de-ale noastre în timpul celor 25 de ani.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 258 din martie 2014, autor Viorel Conţiu

 

 

Fostul prefect Dumitru Marinescu: Am fost înlocuit pentru că am respectat legea

Recent schimbat din funcţie, fostul prefect de Covasna, Dumitru Marinescu, este de părere că a plătit cu postul faptul că a respectat legea. Dumitru Marinescu ne-a declarat joi că pleacă liniştit din Prefectura Covasna, unde consideră că a avut o activitate ireproşabilă, mai ales că tot timpul a lucrat pentru a nu permite escaladări ale eventualelor situaţii specifice acestei zone, gestionându-le cum se cuvine atunci când totuşi au mai apărut.

Singurele probleme reale au fost cele legate de simbolistica şi steagurile susţinute de UDMR. De altfel, este clar că această schimbare a intervenit la presiunea UDMR. La început eram agreat de toată lumea, însă când au văzut că-mi fac treaba corect, că respect legea, că verific legalitatea documentelor, nu le-a mai convenit. Aşa că au făcut presiuni pentru înlăturarea mea, aşa cum au făcut şi în cazul fostului prefect Codrin Munteanu şi aşa cum cred eu că vor face de fiecare dată când cineva va respecta legea în vigoare în materie de simbolistică şi alte asemenea chestiuni, a declarat Marinescu.

În continuare, fostul prefect a admis că este dezamăgit nu pentru că a fost schimbat din funcţie ci pentru că, de fapt, totul s-a politizat din nou şi nu i s-au putut aduce motive concrete prin care să se dovedească necesitatea înlocuirii.

Pot spune că am fost înlocuit pentru că am respectat legea, nimic altceva acum, să judece fiecare cum vine asta. In rest, plec cu fruntea sus din Prefectura Covasna, a mai arătat Marinescu.

In ceea ce priveşte satisfacţiile personale ca prefect, Dumitru Marinescu a spus că pentru el constituie o mare realizare faptul că a reuşit organizarea sărbătorilor de 1 Decembrie şi 24 Ianuarie aşa cum ar trebui ele să fie – pentru români, sărbătorind cu bucurie.

UDMR, artizanul schimbării prefectului

Pe de altă parte, liderul UDMR Covasna, Tamás Sándor, a declarat că schimbarea lui Marinescu este binevenită şi instituie o stare de normalitate, după mult timp în care fostul prefect nu a făcut altceva decât să tensioneze relaţiile interetnice din judeţ prin cele peste 55 de procese administrative intentate pe teme de simbolistică, steaguri sau ordinea de folosire a limbilor în documente.

Domnul Marius Popica e un intelectual, profesionist şi da, propunerea a fost discutată între PSD şi UDMR Covasna. Am speranţe mari în această schimbare şi UDMR este deschisă pentru reprofilarea relaţiilor româno-maghiare în detensionarea situaţiei. Pentru că nu se putea continua aşa, eram de râsul lumii dacă discuţiile despre steaguri, simboluri sau limba în care scriem antetele la CJ sau primării reprezentau marile probleme ale judeţului. Mă bucur că premierul Victor Ponta şi-a dat seama că trebuia rezolvată această situaţie şi a făcut-o, a mai spus Tamás Sándor.

Fost primar al comunei Vâlcele, Dumitru Marinescu a fost numit prefect de Covasna la finele lunii ianuarie a anului trecut, beneficiind de susţinerea PSD. Înaintea de numirea în funcţia de prefect, Marinescu a ocupat funcţia de inspector şef adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, acolo unde va reveni acum, când a fost înlocuit în funcţie de fostul director executiv al APIA Covasna, Marius Popica. Potrivit unor surse, învestirea lui Popica în funcţia de prefect se va face sâmbătă, 29 martie.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2226 din 28.03.2014, autor Monica Vrânceanu

 

 

Filiala UDMR salută numirea noului prefect Marius Popica

Liderul UDMR Covasna, Tamas Sandor, care este şi preşedintele Consiliului Judeţean, a salutat ieri decizia Guvernului de a-l schimba din funcţia de prefect pe Dumitru Marinescu, exprimându-şi speranţa că succesorul său Marius Popica va manifesta o altă atitudine faţă de comunitatea maghiară şi autorităţile locale şi va contribui la detensionarea relaţiilor.

Tamas Sandor a menţionat că propunerea de numire a lui Marius Popica, fost director executiv al APIA Covasna, a venit din partea PSD cu acordul UDMR.

Trebuie să fie foarte clar pentru toţi că nu sunt agreate în funcţii importante precum cea de prefect persoane care nu pot să gestioneze situaţia din judeţul Covasna şi care amplifică o tensiune interetnică în judeţ. Si fostul prefect Codrin Munteanu şi, din păcate, şi domnul Dumitru Marinescu au intensificat, au fost vârful de lance al acelor demersuri care ne-au dus în această situaţie tensionată interetnică. Si aţi văzut că noi, UDMR, şi dacă am fost în Opoziţie şi la Putere, tot am obţinut aceste schimbări şi aşa este şi normal, cred eu. Si mă bucur că premierul României şi-a dat seama că trebuie să rezolve aceste probleme, chiar şi cu un sacrificiu administrativ, între ghilimele. Desigur, propunerea domnului Popica a venit formal din partea PSD, dar am discutat cu domnul Grama (liderul organizaţiei judeţene – n.r.) această propunere, deci a fost o înţelegere între PSD şi UDMR, cum este şi normal. Cum îl cunosc eu pe domnul Popica, este un intelectual, un om echilibrat, şi, sincer, noi, UDMR, avem speranţe mari faţă de această schimbare şi suntem deschişi de a reprofila aceste relaţii şi a detensiona situaţia. Pentru că oricum am ascunde, aşa cum vor unii, este o situaţie tensionată, a declarat pentru AGERPRES Tamas Sandor.

El i-a reproşat fostului prefect că în decurs de doi ani a intentat autorităţilor locale peste 55 de procese pe teme legate de simboluri, steaguri, inscripţii şi antete bilingve.

Fostul prefect Dumitru Marinescu a declarat pentru AGERPRES că, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile şi să vegheze la respectarea legalităţii, prin urmare şi-a făcut datoria şi nu i se poate reproşa acest lucru.

Am greşit pentru că am respectat legea? Eu nu sunt de rea credinţă, respect comunitatea maghiară, dar am cerut, de asemenea, să se respecte legile României şi în judeţul Covasna. De fapt am acţionat în instanţă şi am cerut instanţelor să se pronunţe asupra aspectelor pe care le-am sesizat ca fiind nelegate şi înseamnă că am avut dreptate dacă am câştigat procesele, a spus Dumitru Marinescu, care a fost eliberat din funcţie în cursul zilei de miercuri.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1087 din 28.03.2014, autor Oana Mălina Negrea

 

 

Sf. Gheorghe

28.04.2014

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita