Home Revista presei Revista Presei Româneşti, Nr. 02 / 16-31.01.2014

Revista Presei Româneşti, Nr. 02 / 16-31.01.2014

 

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

 

Revista Presei Româneşti

Nr. 02 / 16-31.01.2014

Dimensiuni ale convieţuirii interetnice

 

 

Buget record pentru Municipiul Sfântu Gheorghe

Anul 2014 va fi cel mai bogat an pentru municipiul Sfântu Gheorghe, bugetul estimat de autorităţi pentru diverse investiţii fiind de 160 milioane lei, cu aproape 40 de milioane lei mai mare decât cel de anul trecut.

Conform declaraţiei primarul Antal Arpad, făcută în cadrul conferinţei de presă ce a avut loc ieri, bugetul record de care va dispune anul acesta Sfântu Gheorghe va fi discutat săptămâna viitoare, fiind supus aprobării de către Consiliul Local.

Bugetul municipiului Sfântu Gheorghe este în construcţie. Săptămâna viitoare voi avea întâlnirile cu grupurile politice din Consiliul Local şi totodată aşteptăm observaţiile cetăţenilor. Vom avea cel mai mare buget din istoria oraşului, datorită proiectelor europene care sunt în derulare, cred că va fi un an cu rezultate vizibile, a declarat Antal Arpad.

Pe lista priorităţilor de anul acesta se află în continuare proiectul de canalizare a oraşului, care a fost iniţiat în luna iulie anul trecut, se doreşte reabilitarea sistemul de tratare a apei uzate şi pluviale şi, din declaraţiile primarului, se vor moderniza cel puţin 20 de străzi din oraş, atât cele care sunt deja în curs de modernizare, cât şi altele care au nevoie de a fi reabilitare. Iubitorii de sport se pot bucura anul acesta, deoarece primăria are de gând să investească în stadionul mic din cartierul Simeria.

Planuri sunt şi pentru Teatrul Andrei Mureşanu şi sala Arta, fosta Cinema, însă, deocamdată nu este sigur ce şi cât se va investi aici, prioritare fiind alte proiecte. Edilul promite, de asemenea, că de anul acesta primăria va încerca să îi ajute pe cetăţenii oraşului cu locuri noi de parcare în jurul blocului. Vom continua lucrările la stadionul mic, sper că vom începe lucrările la Cinema şi la Teatrul Andrei Mureşanu, vom continua proiectul prin care vrem să intrăm cât mai aproape de oameni, în sensul că facem parcări şi amenajăm parcări în faţa blocurilor, care, la ora actuală generează mult disconfort cetăţenilor., a explicat primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1037 din 17.01.2014, autor Maricela Dan

 

 

Ambasadorul Republicii Ungare în România a fost primit de prefectul Dumitru Marinescu

Prefectul judeţului Covasna, Domnul Dumitru Marinescu a primit , ieri, vizita de curtoazie a Excelenţei Sale, Zakonyi Botond, ambasador al Republicii Ungare în România.

Noul ambasador a fost însoţit de consulul general al Ungariei la Miercurea Ciuc, dr. Zsigmond Barna Pal şi de secretarul general al Ambasadei Ungariei, Pál András. Excelenţa Sa a fost interesat de relaţiile Instituţiei Prefectului cu minorităţile etnice existente în judeţul Covasna, precum şi de investiţiile ungare efectuate în judeţul nostru.

Prefectul Dumitru Marinescu a apreciat ca bune relaţiile de colaborare ale Instituţiei Prefectului cu reprezentanţii minorităţilor din judeţ, manifestându-şi disponibilitatea pentru continuarea dialogului, lărgirea şi îmbunătăţirea cadrului de colaborare cu aceştia. In cadrul întâlnirii ambele părţi şi-au exprimat dorinţa de a continua şi intensifica dezvoltarea cooperării economice şi a schimburilor comerciale.

Prefectul Dumitru Marinescu a urat succes noului ambasador în mandatul său şi l-a asigurat de întreg sprijinul autorităţilor române, subliniind interesul deosebit al României de a contribui la dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor bilaterale.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1037 din 17.01.2014

 

 

Episcopia Covasnei şi Harghitei finalizează primirea Complexului Bradul şi a spaţiilor din blocul ADAS

Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei derulează în această perioadă procedura de preluare a celor două obiective trecute în proprietatea sa la finele anului trecut: spaţiile fostului ASIROM din blocul Adas din Sfântu Gheorghe şi Complexul Hotelier Bradul din Covasna.

Înalt Prea Sfinţitul (IPS) Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, ne-a declarat că în prezent se lucrează la trecerea obiectivelor în proprietatea Episcopiei, acest lucru incluzând multe aspecte, deoarece e vorba de un patrimoniu ce cuprinde nu doar clădiri ci şi alte bunuri precum şi angajaţi – dacă vorbim despre Complexul Bradul.

Suntem în grafic cu preluarea, pe care dorim să o facem corect şi fără probleme, tocmai de asta durează protocolul de predare – primire. In plus, vorbim şi despre personal, oamenii angajaţi la Complexul Bradul ce s-a aflat la RA-APPS, iar noi vrem să facem această preluare fără pierderi de niciun fel, s-a limitat a spune IPS Ioan.

Acesta a mai precizat că imediat ce predarea şi primirea obiectivelor vor fi finalizate, Episcopia va face publice planurile sale în legătură cu obiectivele de la Covasna şi Sfântu Gheorghe.

O Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului emisă în 24 decembrie 2013 a anunţat cedarea de către RA-APPS a Complexului Hotelier Bradul către Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. Mişcarea a avut loc după ce, în 2011, Hotelul Bradul se afla pe lista obiectivelor pe care Ministerul Dezvoltării şi Turismului de atunci ar fi dorit să le vadă scoase la vânzare prin licitaţie. Spaţiile din blocul ADAS au fost obţinute de Episcopie tot în decembrie 2013, în schimbul spaţiilor fostei BNR, care în ultimii ani au fost subiectul mai multor procese, dreptul asupra acestuia fiind revendicat atât de Consiliul Judeţean Covasna, cât şi de Biserica Ortodoxă Română (BOR); rezultatul final a fost că fosta BNR a trecut în domeniul public al municipiului Sfântu Gheorghe.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2180 din 23.01.2014, autor Monica Vrânceanu

 

 

Epilog şi adevăr Clădirea BNR vs. Hotelul Bradul

La sfârşitul anului trecut, în toată perioada sărbătorilor de iarnă, o ştire halucinantă, prin prisma incompetenţei mass-media, răzbătea în casele românilor prin micile ecrane, în special prin emisiile posturilor de ştiri. Fără să dea prea multe detalii, ştirea, aproape standard pe toate canalele, spunea că Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a primit cadou de la Guvern – de Moş Crăciun, cum altfel? – Hotelul Bradul din staţiunea Covasna. De ce nu dădeau redactorii amănunte, e simplu de ghicit. Pentru că nu le ştiau, deci din incompetenţă, şi pentru că precizia oricum e secundară la mass-media românească din zilele noastre, primând, cum se vede zilnic la televizor, la radio şi în ziarele colorate, ratingul. Aşadar, pentru o limpezire a informaţiilor trunchiate ce au apărut, dar şi pentru că în publicaţia noastră au apărut, de-a lungul vremii, mai multe articole cu privire la subiectul procesului dintre Episcopia Covasnei şi Harghitei, pe de o parte, şi Consiliul Judeţean Covasna şi Guvernul României, pe de alta, ne propunem ca în materialul de faţă să punem ordine în lucruri şi să relatăm întreaga speţă aşa cum s-a întâmplat ea în realitate. Asta cât se poate de pe scurt, deoarece istoricul detaliat al evenimentelor se poate cerceta în colecţia Condeiului ardelean.

Ex-sediul Băncii Naţionale a României din municipiul Sfântu-Gheorghe, cunoscut, mai pe scurt, sub denumirea de clădirea BNR, a fost trecut – după ce banca şi-a retras sucursalele din mai multe judeţe ale ţării, inclusiv Covasna – în folosinţa Episcopiei Covasnei şi Harghitei. Hotărârea a fost dată, în ultima sa şedinţă, de Guvernul Năstase, însă ea nu a avut viaţă lungă deoarece, în prima lună de la instalare, Guvernul Tăriceanu a luat clădirea de la Biserică şi a dat-o Consiliului Judeţean (CJ) Covasna. Ce se întâmpla atunci, şi se întâmplă şi în continuare, când o clădire ajunge în posesia CJ Covasna sau a oricărei alte instituţii a administraţiei publice locale controlată de UDMR, ştim cu toţii… Se pune imediat textila inexistentului ţinut secuiesc pe ea, şi adio accesul românilor-români pe treptele ei! Am formulat astfel pentru că, de acum nu mai este un secret, avem şi români-neromâni, cu duzina, care pentru doi arginţi se pun în slujba uniunii separatiste şi apoi ne mai sunt şi daţi drept model de europenism. Vai însă de sufletul lor, dar asta este o altă discuţie.

Revenind la clădirea noastră, trebuie spus că primul pas l-a făcut, la acea vreme, Codrin Munteanu, directorul Direcţiei Juridice din cadrul Prefecturii Covasna, care l-a sprijinit pe părintele Florin Tohănean, atunci protopop de Covasna, ca să facă plângerea prealabilă şi să deschidă procesul. Din acest moment, lupta, greoaie, încurcată şi obositoare de prin sălile de judecată ale justiţiei româneşti, a fost dusă de părintele protopop Florin Tohănean. Războiul a fost total, dar părintele Tohănean nu a făcut niciun pas înapoi în faţa administraţiei udemeriste separatiste, care a tras, timp de 9 ani de zile, câte sfori a putut, pe la Guvern şi prin sistemul judiciar românesc. Susţinerea a venit din partea a doi avocaţi de excepţie, Maricel Olariu Zamora de la Braşov şi Sergiu Andon de la Bucureşti, dar şi dinspre presă, sau mai bine spus, dinspre o anumită zonă a presei. Condeiul ardelean, împreună cu alte instituţii ale mass-media – însă în niciun caz cu cele ungureşti ori cele ungureşti de limbă română – au relatat, pentru scoaterea la iveală a mizeriei, adevărul şi numai adevărul.

În final, Episcopia Covasnei şi Harghitei câştigă definitiv şi irevocabil procesul, însă Tamas Sandor, preşedintele CJ Covasna şi al UDMR Covasna, sfidează, după bunu-i plac şi stil, sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) şi, împreună cu colegul lui de uniune separatistă, Antal Arpad, primar al municipiului Sfântu-Gheorghe şi preşedinte al UDMR din localitate, se opune executării silite. Imaginea cu cei doi aflaţi pe treptele clădirii BNR cu cheile în mână şi râzând în nas justiţiei din România, pentru că-şi aveau trădătorii români la Guvern, rămâne antologică, iar sfidarea legii, o faptă deosebit de gravă, rămâne şi ea nepedepsită până astăzi. Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie: gândiţi-vă că ar fi avut ei, udemeriştii, o sentinţă definitivă şi irevocabilă, şi vreun român, pe care imediat din antimaghiar şi antieuropean nu l-ar fi scos, ar fi refuzat să o pună în executare!; cum s-ar fi lamentat ei imediat, cum s-ar fi victimizat urgent, cum ar fi ţipat ca din gură de şarpe pe la coana Europa că sunt, bieţii, oropsiţi, discriminaţi, marginalizaţi în România, cum mor ei cu dreptatea în mână şi cum ţara asta n-a scăpat de vechile metehne comuniste, că şi acum mai bântuie prin ea spiritul lui Ceauşescu!?! Ei, ce ziceţi, vă sună cunoscut?!

Mai departe. La putere în România când Episcopia a reuşit să câştige definitiv şi irevocabil clădirea BNR se afla – ghici ciupercă ce-i? – Guvernul Boc al nu mai ştim câtelea. Si cea făcut Guvernul Boc. Pardon, Regimul Băsescu. A făcut nimic, l-a durut la câţiva kilometri în spatele cotului de sentinţa definitivă şi irevocabilă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei. Un deget nu au mişcat pedeliştii ca să facă dreptate, adică să pună în executare sentinţa ICCJ, ba au trădat şi au pus beţe în spiţele de la bicicleta Episcopiei cât a încăput, numai să-i poată favoriza pe partenerii loiali şi cinstiţi de la UDMR. Tot antologice rămân şi imaginile cu lucrătorii RA-APPS din Bucureşti care, veniţi aici cică să pună sentinţa în executare, fugeau ca potârnichile pe la Consiliul Judeţean şi prin baruri, doar, doar să nu dea nas în nas cu protopopul ori cu presa.

Când a venit Guvernul Ponta – pe care 70 la sută dintre votanţi l-au crezut Mesia şi despre care au aflat pe 9 decembrie 2012, la ora 21.05, că este Iuda -, clădirea BNR a fost promisă lui Tamas Sandor şi Antal Arpad, adică UDMR-ului. Linguşeală şi promisiuni pe adresa românilor pe faţă, şi trădare naţională cât încape pe dos. Si asta nu oricum, ci în condiţiile în care juristul Ponta ştia că, într-o ţară ne-bananieră, cu pretenţii de civilizaţie şi democraţie, cu o hotărâre de guvern nu se poate anula o sentinţă definitivă şi irevocabilă a unei instanţe judecătoreşti!!! Si ce contează, a zis mult prea pompos numitul mic Titulescu?! Am salivat mult, dar acum noi tăiem şi spânzurăm în ţara asta! Aşa se face că a uitat şi de dosul primit de-a atâtea ş-atâtea ori de la amanta UDMR, care într-o vreme nu mai putea ieşi din braţele PDL-ului de câtă trădare îi oferea acesta.

A urmat opoziţia societăţii româneşti din zonă, care n-a stat cu mâinile încrucişate la vederea trădării. O poziţie inteligentă, aşa cum îl cunoaştem, a avut Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, care, cu înţelepciunea ce îl defineşte, a văzut partea plină a paharului şi a obligat, moral vorbind, Guvernul Ponta să nu întoarcă spatele comunităţii româneşti din această parte de ţară. Mai mult, poziţia comunităţii româneşti a fost, să zicem, susţinută la Bucureşti, alături de IPS Ioan, şi de dr. Codrin Munteanu, fost prefect al judeţului Covasna şi actual secretar general al Ministerului Apărării Naţionale. Fără să fi purtat în prealabil o discuţie cu domnia sa, putem intui, cunoscându-i consecvenţa, că ceea ce a început în anul 2005, când a formulat chemarea în judecată, a dus acum, în 2013, la bun sfârşit. Ei bine, stimaţi cititori, aşa s-a ajuns ca Hotelul Bradul să devină proprietatea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, dat fiind la schimb, ca o concesie, cu clădirea BNR, obţinută de UDMR-işti ca urmare a cedării în faţa pretenţiilor lor a Guvernului Ponta. Cu alte cuvinte, deşi nici Guvernul Ponta nu s-a putut abţine să nu le dea udemeriştilor ceea ce doreau, a fost în acest caz, în comparaţie cu Guvernul Boc, răul cel mai mic pentru românii din judeţul Covasna. Pentru că aşa am ajuns în Statul de Drept numit România, să ne bucurăm la compensaţii făcute în afara sentinţelor judecătoreşti definitive şi irevocabile chiar de către cei care ar trebui să fie etalon în respectarea legii! Oricum, rămâne realitatea că fără cei 10 ani de judecată, Guvernul României nu ar fi dat niciodată Hotelul Bradul comunităţii româneşti, prin Episcopia Covasnei şi Harghitei. Ba mai mult, poate că Hotelul Bradul ar fi ajuns să fie tranzacţionat tot cu UDMR, în schimbul la cine ştie ce altă trădare, iar liderii separatistei uniuni ar fi primit, în final, şi clădirea BNR şi Hotelul Bradul. Aşa, silit de împrejurări, în faţa unei hotărâri judecătoreşti, Guvernul a trebuit să dea satisfacţie şi românilor covăsneni, fii ai Episcopiei Covasnei şi Harghitei, care, desigur, nu contează din punct de vedere electoral, spre deosebire de UDMR, pe ale cărei voturi s-au bazat toate guvernele post-decembriste trădătoare ale României.

Condeiul ardelean îi felicită, sincer, pe toţi cei care au luptat un deceniu pentru această cauză, sfidând, la rândul lor, consumul de nervi, timp, energie şi bani proprii pe care, inevitabil, l-au făcut. Aceasta este dovada faptului că verticalitatea şi consecvenţa se soldează, până la urmă, cu rezultate pozitive, chiar dacă de un sfert de veac avem parte numai de guverne ticăloase şi trădătoare, care altă placă nu ştiu decât pe cea a tranşării interesului naţional românesc cu UDMR, cancerul care sapă la integritatea teritorială a Statului Român din 1989 încoace.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr.254 din ianuarie 2014, autor Doru Decebal Feldiorean

 

 

Tokes Laszlo – noul Casanova

Tokes Laszlo, fostul episcop reformat de Piatra Craiului, nu se dezminte de năravurile sale. După ce a terorizat-o, până la exasperare, pe fosta soţie, care a şi cerut divorţul după 25 de ani de căsătorie, iată că aventurierul popă dă dovadă că mai presus de toate nu stă nici autonomia, nici ungurimea, nici secuimea, ci patima sa pentru femei. După scandalul monstru în care fosta soţie a adus dovezi clare că omul nu era chiar normal în viaţa de familie, iată că la vârsta pensiei, popa Tokes a găsit răgaz să se încurce şi cu o profesoară din Ungaria, de la care aşteaptă şi un copil. În mare taină, la sfârşitul anului trecut, între Crăciun şi Revelion, europarlamentarul Tokes Laszlo, de 61 de ani, a redevenit proaspăt însurăţel, căsătorindu-se cu femeia mai tânără decât el cu 27 de ani. Noua căsătorie vine în preajma unei noi candidaturi pentru Parlamentul European, pe care se gândeşte s-o depună pe listele FIDESZ, partidul premierului ungar Orban Viktor, şi la doar un an după divorţul de fosta soţie, cu care a fost împreună vreme de 25 de ani şi care i-a crescut trei copii – Marton, Mate şi Ilona, acum toţi majori. Motivul pentru care femeia a intentat procesul, încă din 2010, nu a fost deloc măgulitor, deoarece europarlamentarul era acuzat că îşi neglija şi umilea propria familie, cu care ajunsese să comunice doar prin bileţele şi scrisori. Mi le trimitea în mod oficial (circa 200 de scrisori). La sfârşit, comunicam prin intermediul unui jurnal în care ne scria intenţiile lui, observaţiile lui, întrebările la care aştepta răspuns tot în scris, prin intermediul aceluiaşi jurnal. Eram obligaţi, de pildă, să menţionăm fiecare cheltuială pe care am avut-o şi să ataşez bonul, indiferent dacă era vorba despre lapte, despre fructe sau despre factura de curent, scria Edith în cererea de divorţ depusă la Judecătoria Oradea, în care solicita desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a bărbatului. Cel mai mult au deranjat-o pe fosta soţie nenumăratele aventuri ale episcopului, mai ales că acesta nici nu se deranja să le ascundă. Ştiau şi colegii de aventurile lui, spunea Joo Edith în acţiune, precizând că – dacă va fi nevoită să-şi dovedească spusele – va aduce martori şi va depune în faţa judecătorilor SMS-urile, bileţelele, scrisorile de dragoste şi notiţele lui Tokes despre întâlnirile consumate cu ibovnicele. Nu de alta, dar bărbatul îşi arhiva cu sfinţenie fotografiile şi copiile tuturor documentelor, fie ele scrisori de amor sau bileţele, pentru a le lăsa… posterităţii. De altfel, Tokes Laszlo îl folosea pe vicarul episcopal Balogh Barnabas drept peşte, acesta recunoscând în faţa instanţei că i-a adus personal femei în camera de hotel.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr.254 din ianuarie 2014

 

 

Pământul!!! Adună-ţi, ţară, fiii acasă şi fă-i stăpâni pe pământ!

Aflată într-un semicerc al celui mai mare fluviu vest-european, cu un teritoriu străbătut de ape generoase, izvorâte din pântecele Carpaţilor, ale căror debite îl sporesc considerabil pe cel al faimosului fluviu, România deţine partea Europei cu cele mai multe şi variate bogăţii. De aceea, în momentul sfârşitului de an 1989, când s-a schimbat regimul, la graniţele ţării stăteau şacali care aşteptau ahtiaţi să pătrundă, să distrugă, să se înfrupte. Si au distrus tot. Ne-a rămas pământul, un bun de identitate şi siguranţă a ţării şi a neamului, cel care ne păstrează valorile şi dedesubt şi deasupra. Evenimentul ne-a surprins nepregătiţi în faţa unei asemenea invazii a capitalismului consolidat, pentru care nu există toleranţă, corectitudine, omenie, ci doar lăcomie, necinste, înşelăciune, hoţie.

Atunci, am ieşit din alianţa Tratatului de la Varşovia, unde ne-am opus pretenţiei de superstat a Uniunii Sovietice, iar acum facem parte din altă alianţă care ne ţine la periferie, ca ţară în curs de dezvoltare, expusă unor continue ameninţări şi obstrucţionări, de câte ori produsele româneşti se afirmă prin calitate şi structura sănătoasă. Si aceasta se întâmplă cu o ţară care, cu toate carenţele conducerii, atinsese înalte culmi de industrializare: trimitea tractoare în toată lumea, planta tehnologie petrolieră în ţările bogate în această sursă, hrănea arii întregi de populaţii cu produse agrozootehnice. Alinierea la cerinţa europeană de a vinde pământul către pretendenţi străini reprezintă cea mai periculoasă expunere spre destrămarea ţării, o gravă ameninţare asupra drepturilor românilor în propria ţară, cu preponderenţă în Transilvania. Tot atât de grav ar fi procesul de E-urizare inconştientă a pământului de către străinul care nu-i cunoaşte glasul, nu-i poate distinge cerinţele şi ne vom trezi şi în România cu ardei bomfi, cu roşii tari, acre şi fără gust, cu mere ca pepenii, acre şi ele, pe care nu le mai cumpără nimeni. Pofta pământului românesc numai românul o cunoaşte, el îi descifrează semnele, el ştie când şi cu ce să-l hrănească. Libertatea de a distruge, aşa cum s-a întâmplat cu multe unităţi industriale, deţinute de străini, se va manifesta şi în cazul pământului. Cu naivitate, credem în continuare că investiţiile străine ne vor salva, deşi am asistat neputincioşi la atâtea demolări în batjocură. Nepătrunsă în toate subtilităţile, legea nu ia în calcul gravele consecinţe ce ar decurge din aplicarea ei, iar, din punct de vedere al verticalităţii româneşti, aleşii noştri s-au dus în Parlament parcă pentru a servi Europa, nu România. Ne aşteptam ca, după aceşti peste douăzeci de ani, să fi învăţat să ne apărăm, să avem curajul să ne impunem, să avem demnitatea de a ne proteja propriile interese în desfăşurarea vieţii interne.

Printr-o analiză incitantă, ajungi a te întreba de ce nu am putea răbda încă un timp şi cu mineritul, şi cu gazele de şist, şi cu vânzarea pământului la străini, spre a ne revigora forţele şi a ne crea tehnologie pentru a exploata în folosul nostru toate aceste bogăţii. Cu răbdare şi cumpătare, am salva muntele din pericolul de a deveni mormânt pentru fauna şi flora Apusenilor, ar rămâne curată pânza freatică în locurile ameninţate, am salva câmpia de la deşertificare. Se ştie ce s-a întâmplat după marea distrugere a celui de Al Doilea Război Mondial, când, prin naţionalizare, ne-am luat destinele în propriile mâini şi am pornit procesul industrializării, ducând în spate, ani buni, şi plata despăgubirilor de război către Rusia. Atunci, până s-a lansat industria, ne-a salvat pământul. El ne-a fost sursă de viaţă, mijloc de regenerare a forţelor ţării, chiar dacă, până la cel mai mic proprietar de pământ, eram nevoiţi să contribuim cu împovărătoare cote de produse agricole, iar pământul, la început, era lucrat cu mijloace modeste. Acum, industrie românească nu mai avem, patronilor străini nimeni nu le poate impune nimic. Dacă nici pământul nu va mai fi al nostru, pe ce fundament se va reaşeza viaţa noastră? De ce ar fi rău dacă am reactiva pe toţi inginerii agrozootehnicii româneşti sub conducerea cărora ţara îşi crease mari combinate de creşteri de animale, întinse livezi, veşminte viticole pe dealuri, iar câmpia era traversată de o bogată reţea de irigaţii care hrăneau grânele prin tehnică românească, toate fiind ale noastre, ale românilor? Atunci aveam relaţii cu alte state pe picior de egalitate, nu de solicitare umilă către investitorii străini, care impun ce preţuri vor ei.

Teritoriul Transilvaniei se află în triplu pericol, constând în perspectiva vânzării pământului către pretendenţii unguri, în continuarea retrocedărilor cu acte false a fostelor proprietăţi pentru care România a plătit despăgubiri în aur la retragerea lor după preluarea teritoriului de către români, iar al treilea, cererea revanşardă de autonomie a maghiarilor, sub acoperirea drepturilor secuieşti. Cei care concep legea vânzării către unguri, să aibă în vedere ce ar putea să mai fie România fără Transilvania! Ameninţarea e mult prea mare, dacă nu piere ,,iarba rea din holdă, mai ales că asistăm cum fiara însetată de orori şi-a arătat din nou colţii.

Pe lângă faptul că ar fi nu numai corect, dar şi demn pentru noi, ca naţiune, ca legea vânzării către străini să fie scoasă definitiv din dezbatere, considerăm că ar fi salvatoare împroprietărirea tinerilor români cu pământ sub impunerea obligativităţii de a-l lucra şi prin asigurarea mijloacelor spre a o face. Aşa am readuce tinerii din starea de umilinţă din străinătatea arogantă şi le-am asigura sursă de viaţă şi stabilitate în ţară, la care se adaugă sentimentul bucuriei unui câştig din postura de stăpân. Cu o agricultură în totalitate reactivată, cu tineri prinşi în o nouă dezvoltare a ţării, cu minţile strălucite care uimesc lumea cu performanţele unei înalte pregătiri, România ar discuta altfel cu Europa, cu toate forurile financiare. Suntem ţinuţi la periferie pentru că există teama că am putea să fim primii! Iată un motiv pentru care românii responsabili ar trebui să-şi învingă timiditatea!

Să-l declarăm erou pe cel care va găsi o soluţie rezonabilă de a aduce pe români acasă, chiar dacă va dura un timp!

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 254 din ianuarie 2014, autor Georgeta Ciobotă

 

 

Apel pentru salvarea Scolii Gimnaziale Nicolae Colan din Sfântu Gheorghe / Liga Cultural-creştină Andrei Şaguna

În contextul preocupărilor pentru reorganizarea reţelei şcolare din municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, Comitetul de acţiune al Ligii Cultural-Creştine Andrei Şaguna a luat la cunoştinţă, cu îngrijorare, despre posibilitatea încetării activităţii claselor cu predare în Limba Română de la Şcoala Gimnazială Nicolae Colan, totodată şi de încetarea activităţii şcolare din această unitate.

În cei 20 de ani de funcţionare, Şcoala Gimnazială Nicolae Colan din Sfântu-Gheorghe a reprezentat şi reprezintă o unitate şcolară etalon, pentru atenţia acordată educării elevilor în spiritul unei convieţuiri interetnice armonioase, a respectului reciproc între toţi cetăţenii municipiului. Intre atâtea şcoli separate pe criterii etnice, care au înălţat ziduri între elevii români şi maghiari, cu urmări negative asupra formării viitorilor cetăţeni, Şcoala Gimnazială Nicolae Colan a promovat şi promovează un model de educaţie în spiritul valorilor europene, de convieţuire în medii multietnice şi pluri-confesionale.

Amprenta personalităţii patronului spiritual al şcolii, ierarhul cărturar Nicolae Colan, membru al Academiei Române, a influenţat atmosfera de profesionalism şi performanţă şcolară, comunitatea românească regăsindu-se în principiile promovate de marele academician. Eliminarea denumirii Scolii Nicolae Colan constituie un afront adus comunităţii româneşti, deoarece nici o altă şcoală gimnazială din municipiul reşedinţă de judeţ nu poartă numele unei personalităţi româneşti.

Prin baza materială şi corpul său profesoral, Şcoala Nicolae Colan este un bun al întregii comunităţii din Sfântu-Gheorghe, care trebuie să rămână în circuitul de educaţie a elevilor români şi maghiari deopotrivă.

În adoptarea hotărârii referitoare la viitorul Scolii Nicolae Colan trebuie avut în vedere şi faptul că totalitatea cheltuielilor de întreţinere a unităţii şcolare din partea Consiliului Local Sfântu-Gheorghe sunt minime, deoarece localul şcolii este relativ nou (1994) şi bine echipat cu dotările necesare desfăşurării, în bune condiţii, a procesului instructiv-educativ.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că în zonă s-au construit blocuri ANL, în care locuiesc familii tinere, cu mulţi copii. Grădiniţa din cadrul Centrului financiar Nicolae Colan are grupe de secţie română, asigurându-se astfel cifra de şcolarizare necesară viitoarelor clase primare şi gimnaziale.

Din punctul nostru de vedere, poate fi luată în calcul şi varianta transferului claselor de la secţia română din Şcoala Ady Endre la Şcoala Nicolae Colan, luând în considerare condiţiile igienico-sanitare precare de la această unitate şcolară şi tendinţa manifestată de părinţi de a-şi înscrie copiii la şcolile din centrul municipiului şi nu de la periferia acestuia.

Conducerea Ligii Cultural-Creştine Andrei Şaguna, în calitatea sa de asociaţie reprezentativă a comunităţii româneşti din judeţul Covasna şi de iniţiatoare a demersurilor întreprinse acum două decenii pentru acordarea numelui Mitropolitului academician Nicolae Colan singurei şcoli gimnaziale din Sfântu-Gheorghe care poartă numele unei personalităţi româneşti, adresează un Apel public stăruitor Consiliului Local Sfântu-Gheorghe, Ministerului Educaţiei Naţionale şi Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna pentru aprobarea funcţionării în continuare a secţiei române şi păstrarea denumirii Scolii Nicolae Colan din municipiul de reşedinţă a judeţului Covasna.

Menţionăm că demersul nostru este susţinut de numeroşi intelectuali din judeţul Covasna şi din principalele centre culturale ale ţării, din rândul cărora menţionăm pe academicianul Horia Colan, din Cluj-Napoca, fiu al meleagurilor covăsnene şi pe Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, distinse personalităţi ale ştiinţei, culturii şi spiritualităţii româneşti contemporane, care cunosc şi apreciază în mod deosebit climatul şi performanţele Scolii Nicolae Colan, rostind, în numeroase ocazii, cuvinte de laudă la adresa profesorilor, părinţilor şi elevilor de la această şcoală.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 254 din ianuarie 2014, autor Sebastian Pârvu

 

 

Scrisoare deschisă împotriva propunerii administraţiei locale Sfântu Gheorghe de desfiinţare a şcolii gimnaziale Nicolae Colan

Şcoala Gimnazială Nicolae Colan, prin reprezentanţii ei legal constituiţi, prin prezenta protestăm împotriva propunerii Administraţiei Locale a municipiului Sfântu-Gheorghe de desfiinţare a Scolii Gimnaziale Nicolae Colan pentru un singur motiv: acela al efectivelor reduse de elevi la gimnaziu, secţia română, precum şi absorbţia elevilor de către Şcoala Gimnazială Ady Endre.

Vrem să vă supunem atenţiei argumentele noastre solide care contravin opiniei Consiliului Local Sfântu-Gheorghe:

– nu este relevantă închiderea unei şcoli pe principiul că în prezent gimnaziul – secţia română are efective mai mici de elevi. Trebuie privit în perspectivă, şi aici putem sublinia că şcoala noastră are efective bune la ciclul primar şi grădiniţă;

– în plus, şcoala se află într-un cartier cu blocuri ANL în care sunt familii tinere cu copii de vârste mici, mai mult decât atât, aici locuiesc mulţi copii aflaţi în plasament, care preferă această şcoală;

– absorbţia de către Şcoala Ady Endre a elevilor de la Şcoala Nicolae Colan nu se va realiza, deoarece această şcoală este situată în cartierul Gării, care este separat de restul oraşului datorită râului Olt, iar podul care-l traversează are un trafic intens; tendinţa este spre centru şi nu spre gară;

– poziţia geografică a şcolii noastre este favorizată şi de faptul că se află la jumătatea distanţei dintre cartierul Gării şi Centru: Şcoala Nicolae Colan a fost şi este frecventată de elevi atât din Şcoala Ady Endre, cât şi din preajma acesteia pentru ambient, dar şi pentru calitatea actului educaţional. Toţi au afirmat: Asta da, şcoală!;

– Nicolae Colan este cea mai nouă şcoală din municipiul Sfântu-Gheorghe, fiind construită după standarde moderne (datând din 1994); Şcoala Ady Endre este o şcoală veche, fără dotări, necesitând investiţii mari dacă se vrea să se ajungă la un nivel cât de cât apropiat de cel al Scolii Nicolae Colan, iar efectivele de elevi sunt apropiate de cele ale noastre;

– Şcoala Ady Endre are o poziţie înghesuită între locuinţe particulare, cu spaţii recreative mici şi unde se creează tensiuni frecvente între elevi şi vecini;

– aspectul interior al Scolii Ady Endre este neospitalier, cu senzaţie frecventă de frig în sezonul rece, cu o arhitectură liniară, monotonă, cu mobilier vechi, deteriorat, fără dotări corespunzătoare, excepţie făcând cancelaria şi biroul directorului;

– în Şcoala Nicolae Colan s-au realizat îmbunătăţiri permanente ale bazei materiale, sporind aspectul estetic şi funcţional;

– funcţionarea Scolii Nicolae Colan necesită un buget mai mic decât Şcoala Ady Endre, adevăr recunoscut şi de autorităţile locale;

– baza sportivă este formată dintr-un complex alcătuit dintr-o sală mare unde se pot desfăşura meciuri de handbal, baschet, o sală mică, funcţionale şi dotate cu vestiare şi grupuri sanitare. Complexul sportiv, dotat şi cu bazin de înot, este situat în incinta şcolii;

– terenul de sport este mai mare şi are inclus teren de handbal şi teren combinat de baschet-tenis.

Şcoala Ady Endre are o singură sală de sport, mai mică şi în afara incintei şcolii, peste stradă, între blocurile de locuinţe, formată prin reabilitarea unei centrale termice.

Şcoala Nicolae Colan dispune de 24 săli mari şi 10 mici, laboratoare de fizică, chimie, biologie, informatică, cabinete de psihologie, religie, bibliotecă cu o sală de lectură dotată cu calculator şi videoproiector care poate fi folosită şi ca sală de conferinţe.

În cadrul şcolii funcţionează şi Asociaţia CADINCAS, prin care s-au derulat foarte multe proiecte şi programe educative.

Mai mult decât atât,

– sub aspect estetic şi arhitectural, Şcoala Nicolae Colan este mai atractivă şi permite un ambient mult mai plăcut pentru relaţionarea elevilor români şi maghiari;

– Scolii Nicolae Colan îi este arondată şi Grădiniţa Pinocchio, aflată în aceeaşi incintă şi care dispune de o sală de mese unde iau masa şi o parte din elevii noştri;

– rezultatele la Evaluarea Naţională de la Matematică sunt superioare celor de la Şcoala Ady Endre: 65,22 % faţă de 15,56 % (în 2013).

Ce se va întâmpla cu Şcoala Ady Endre, care se află şi ea în aceeaşi situaţie de scădere a populaţiei şcolare? Va dispărea natural fără să intervină autorităţile locale!

Concluzia este că în decursul a 2-3 ani vor dispărea două şcoli, iar elevii se vor înghesui în şcolile mari din centrul oraşului, care nici acum nu dispun de spaţii corespunzătoare.

Acest complex şcolar format din şcoală, grădiniţă şi bază sportivă poate primi cu uşurinţă destinaţia corectă pentru o educaţie modernă.

În timpurile actuale este nevoie de o bază modernă diversificată, care să asigure un nivel performant de studiu.

Nu trebuie să mergem prea departe în a specula şi a cere, trebuie să ajungem la baza întrebării: Ce înseamnă educaţie, învăţământ în acest context?

La această întrebare, factorii respondenţi – administraţia locală şi instituţională, politicul, Ministerul Educaţiei şi părinţii – trebuie să dea răspunsul cel mai competent şi să-şi asume responsabilitatea; răspuns care trebuie să fie argumentat şi complet pentru a satisface ceea ce noi numim interesul nostru colectiv: educaţia copiilor noştri, viitorul acestei societăţi şi al acestei naţiuni. Sfântu-Gheorghe, 14 ianuarie 2014 Sperând în judecata şi înţelepciunea Dumneavoastră,

Cu consideraţie şi stimă,

Colectivul cadrelor didactice al Scolii Gimnaziale Nicolae Colan.

Sursa: publicaţia bilunară Condeiul ardelean, nr. 254 din ianuarie 2014

 

 

O plăcuţă cu prima strofă din Imnul naţional, amplasată pe sediul Comisariatului pentru Protecţia Consumatorului

O inscripţie cu prima strofă din Imnul naţional „Deşteaptă-te române!” va fi amplasată astăzi pe sediul Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor din municipiul Sfântu Gheorghe, în scopul de a le reaminti în permanenţă cetăţenilor judeţului drepturile pe care le au.

Potrivit conducerii instituţiei, gestul are o dublă semnificaţie – pe de o parte, de a cinsti simbolurile naţionale, iar pe de alta, de a transmite către cetăţenii judeţului un mesaj legat de drepturile pe care le au.

Vrem ca Deşteaptă-te române să devină un fel de motto şi să motiveze consumatorii din judeţul Covasna. Din constatările noastre, ei sunt timoraţi, nu depun reclamaţii, iar noi vrem să le atragem atenţia că au drepturi şi pot să apeleze la noi cu încredere. Desigur, gestul are o dublă semnificaţie, cu atât mai mult cu cât placa va fi dezvelită pe data de 24 ianuarie, când sărbătorim 155 de ani de la Unirea Principatelor Române , a declarat pentru AGERPRES, comisarul-şef adjunct Mircea Diacon.

Potrivit acestuia, ideea amplasării plăcuţei aparţine comisarului-şef Sorin Susanu, coordonatorul Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor la nivelul Regiunii Centru, care va fi prezent astăzi la festivitatea de dezvelire.

Mircea Diacon a mai menţionat că textul Imnului naţional va fi scris în limba română, dar este posibil ca pe viitor să fie tradus şi în limba maghiară, având în vedere ponderea de peste 70% a comunităţii maghiare în judeţul Covasna.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1042 din 24.01.2014, autor Oana Mălina Negrea

 

 

Prefectura solicită partidelor maghiare să arboreze permanent drapelul naţional la sedii

Prefectura Covasna solicită partidelor maghiare din judeţ să respecte legea şi să arboreze tricolorul naţional la sediile lor.

Prefectul Dumitru Marinescu a declarat ieri, pentru AGERPRES, că va trimite adrese oficiale către toate cele trei partide maghiare, respectiv Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Partidul Civic Maghiar şi Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, cu cererea de a se conforma prevederilor legale şi cu menţiunea că în caz contrar se vor aplica măsuri coercitive.

Dumitru Marinescu a precizat că sesizarea privind lipsa drapelului României de pe sediile acestor partide a venit din partea cabinetului senatorului PNL Covasna, Marius Obreja.

Prefectura a primit o reclamaţie din partea unui cetăţean privitoare la lipsa drapelului tricolor de pe sediul PNL din Sfântu Gheorghe, prin urmare am cerut în scris să arboreze steagul, ceea ce s-a şi întâmplat. In răspunsul primit de la cabinetul senatorial se menţiona, printre altele, că nici partidele maghiare din Sfântu Gheorghe nu au pus steagul tricolor pe sedii şi ni s-a cerut să luăm măsuri pentru respectarea legii în egală măsură de către toate formaţiunile politice, a declarat prefectul Dumitru Marinescu.

El a precizat că, potrivit Legii 75/1994, art. 2, drapelul României se arborează în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi la sediile partidelor politice, sindicatelor, instituţiilor de învăţământ şi cultură, etc.

Sursa: cotidianul Mesagerul de Covasna, nr. 1042 din 24.01.2014, autor Oana Mălina Negrea

 

 

Consiliul Local Moacşa, aproape de dizolvare

Tribunalul Covasna a amânat pentru săptămâna viitoare luarea unei decizii cu privire la dizolvarea Consiliului Local Moacşa, solicitată încă de anul trecut de Prefectura Covasna.

Prefectul Dumitru Marinescu a declarat că cei din CL Moacşa nu s-au mai întrunit în şedinţă din luna aprilie a anului trecut, ceea ce înseamnă că, în mod evident, Consiliul nu a avut nici o activitate şi nici n-a luat vreo hotărâre. Urmare a situaţiei, Prefectura a trebuit să ceară dizolvarea CL-ului inactiv, aşa cum prevede Legea administraţiei publice locale. După ce au trecut trei încercări de întrunire a Consiliului Local Moacşa, în care nu s-a putut adopta nici o hotărâre din lipsa cvorumului, cazul a intrat în atenţia Tribunalului Covasna. La acel moment, prefectul Marinescu a explicat clar că aceasta e procedura legală în cazul în care un Consiliu Local nu se întruneşte vreme de două luni consecutiv sau dacă, vreme de trei luni, nu reuşeşte să adopte nici măcar o hotărâre.

În mod normal, dizolvarea ar fi trebuit să fi avut loc deja în toamna anului trecut, însă termenele au fost prelungite sau amânate prin diverse cereri.

Primarul comunei Moacşa, Bács Benke László, ne-a declarat că ultima şedinţă a CL a avut loc în august 2013, iar atunci nu s-a reuşit adoptarea nici unei hotărâri, iar urmare a demisiei a cinci consilieri, nu este posibilă formarea de cvorum nici pentru învestirea în funcţie a altor consilieri. Primarul susţine că e mai interesat decât oricine de rezolvarea situaţiei, după ce s-a ajuns aici ca urmare a imixtiunii politicului în treburile gospodăreşti.

Situaţia pare să fi ajuns totuşi la final, urmând ca Tribunalul să se pronunţe săptămâna viitoare, iar dacă CL Moacşa va fi dizolvat, vor fi organizate alegeri anticipate.

Sursa: cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2183 din 28.01.2014, autor Monica Vrânceanu

 

 

Protest pentru steaguri secuieşti la Ozun

Iniţiativa le aparţine preoţilor din comună, care au dorit să se solidarizeze cu primarul Raduly Istvan

Mai mulţi preoţi şi localnici din comuna Ozun au protestat paşnic marţi în faţa Primăriei Ozun împotriva deciziei instanţei de a îndepărta steagul secuiesc de pe faţada clădirii. Iniţiativa le aparţine preoţilor din comună, care spun că au dorit să se solidarizeze astfel cu primarul Ráduly István, forţat să înlăture steagul secuiesc de pe clădirea primăriei.

Steagul îndepărtat de pe clădire a fost adus la protest de preotul reformat Sánta Imre. Noi, preoţii din această comună, suntem revoltaţi de decizia instanţei, însă ne vom apăra simbolurile şi vom apăra orice membru al comunităţii care este pus într-o situaţie nedreaptă – a declarat Sánta Imre, care i-a îndemnat pe localnici să arboreze steaguri secuieşti pe faţadele caselor.

Primarul comunei, Ráduly István, nu a fost prezent la acţiunea de marţi, însă a trimis un mesaj prin care spune că îndepărtarea steagului secuiesc este un lucru dureros pentru fiecare persoană care simte aproape acest simbol.

Protestul vine după ce steagul secuiesc a fost îndepărtat de pe Primărie săptămâna trecută, la mai bine de două luni după ce Curtea de Apel Braşov a pronunţat o hotărâre definitivă în acest sens. Hotărârea nu a fost pusă în aplicare decât după ce Prefectura Covasna a depus o plângere pentru nepunerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti. Acum că steagul a fost îndepărtat, Prefectura a retras plângerea, iar primarul nu va fi amendat.

Primăria Ozun ne-a înştiinţat că a îndepărtat drapelul secuiesc, aşa cum am cerut, conform legii. In consecinţă, Prefectura va cere încetarea acţiunii deschisă la Tribunalul Covasna. Că s-au adunat 20 de persoane la un miting tăcut la Ozun, nu pot comenta pentru că nu am ce. Prefectura nu a amendat primarul, steagul a fost îndepărtat, nu ştiu ce a cauzat mitingul – ne-a declarat prefectul Dumitru Marinescu.

Anul trecut mai mulţi primari din judeţ au arborat steagul secuiesc pe faţadele primăriilor, iar Prefectura le-a cerut să le îndepărteze pe motiv că sunt ilegale, întrucât minorităţile naţionale au dreptul să îşi afişeze însemnele proprii şi să-şi folosească simbolurile naţionale în spaţiile publice cu prilejul manifestărilor specifice comunităţii, însă nu cu caracter permanent pe instituţii publice.

Sursa cotidianul Observatorul de Covasna, nr. 2184 din 29.01.2014, autor Székely Emoke

 

 

Sf. Gheorghe

07.02.2014

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita